Traian Băsescu a dus discuția despre criza energetică dincolo de explicațiile tehnice și a transformat-o într-un verdict politic: statul român ar trebui dat în judecată. Fostul președinte pune problema direct, după deciziile Guvernului demis și după Ordonanța de Urgență din 27 martie 2026, prin care au fost desființate centralele pe cărbune.
Miza nu este doar cine a greșit în administrarea sistemului energetic. Miza este dacă România a ajuns să își slăbească singură capacitatea de producție exact în momentul în care are nevoie de stabilitate, reziliență și răspunsuri rapide. În locul unei politici energetice coerente, a rămas impresia unei serii de decizii luate cu ochii la agende administrative, nu la efectele reale asupra securității energetice.
Băsescu nu s-a limitat la o critică punctuală. El a legat criza energetică de felul în care a fost guvernată țara și a sugerat că statul ar trebui tras la răspundere pentru consecințe. În termeni politici, mesajul este greu de ignorat: când o decizie de la vârf produce vulnerabilitate, nu mai vorbim doar despre o problemă tehnică, ci despre responsabilitate instituțională.
La același subiect, fostul președinte a mai spus că România a fost „capturată de caste” și că, de fapt, „cam facem degeaba alegerile”. Formula este dură și merge direct la esența frustrării publice: votul există, dar decizia pare confiscată de grupuri politice care se rotesc la putere fără să rezolve problemele mari. Este o acuzație politică serioasă, chiar dacă rămâne, desigur, o judecată de tip editorial și nu o demonstrație juridică.
În fundal, rămâne întrebarea cea mai incomodă pentru cei care au administrat sistemul: de ce a fost împinsă România spre o criză energetică previzibilă, în loc să fie pregătită pentru ea? Aici se vede adevărata miză. Nu doar o dispută despre centrale și ordonanțe, ci despre costul politic al deciziilor luate fără să fie asumate până la capăt.
Criza energetică nu mai este doar o problemă de consum sau producție. A devenit proba unui stat care își asumă greu greșelile și explică și mai greu de ce cetățenii trebuie să suporte consecințele.
