Uniunea Salvați România ajunge să-și atace foștii parteneri de guvernare cu un vocabular pe care, nu demult, l-ar fi considerat exagerat. PSD și UDMR, partide cu care USR a acceptat să guverneze, sunt prezentate acum drept formațiuni asociate extremismului. Schimbarea de ton nu este doar o răbufnire de moment. Ea arată o strategie politică mai veche: ceea ce ieri era compatibil pentru putere, azi devine util pentru atac.
Mesajul se lovește însă de propria istorie recentă a partidului. USR a funcționat ani la rând pe ideea că poate împărți guvernarea cu PSD și UDMR, fără să ridice problema unei incompatibilități doctrinare. Astăzi, aceeași formulă este împinsă într-o zonă de stigmatizare. Nu este clar că publicul va cumpăra această răsturnare. Dar este limpede că ea spune ceva despre felul în care partidele folosesc principiile: nu ca repere stabile, ci ca instrumente de campanie.
Politica de azi, memoria de ieri
Aici stă miza reală. Dacă un partid își poate rescrie atât de repede propria poziție, atunci discursul despre „principii” devine greu de luat în serios. USR pare să fi trecut de la pragmatismul guvernării la vehemența opoziției fără să explice suficient această schimbare. Iar într-un spațiu public deja obosit de dublu standard, astfel de viraje nu întăresc încrederea, ci o erodează.
În fond, rămâne întrebarea pe care partidul nu o ocolește fără costuri: când erau PSD și UDMR acceptabile pentru guvernare, iar când au devenit deodată incompatibile? Fără un răspuns clar, acuzația de extremism riscă să pară mai degrabă o armă retorică decât o poziție politică solidă.
Când doctrina se schimbă după interesul de moment, nu mai rămâne mult din credibilitatea pe care un partid pretinde că o apără.
