Europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea acuză autoritățile române că investesc mai multă energie în supravegherea și combaterea conținutului online considerat „dăunător” decât în protejarea bazelor de date, a platformelor publice și a infrastructurilor digitale critice.
Atacul său vine după o serie de incidente cibernetice care au lovit instituții importante ale statului în iulie 2026. Sistemele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară au fost paralizate, aplicația e-Terra a devenit indisponibilă, iar tranzacțiile imobiliare și eliberarea extraselor de carte funciară au fost blocate.
ANCPI a descris situația drept cel mai grav incident tehnic din istoria instituției. Ulterior, date despre care s-a afirmat că provin din sistemele agenției au fost scoase la vânzare pe internet.
În aceeași perioadă, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a raportat un incident informatic, iar o clonă a platformei Ghișeul.ro a fost folosită într-o campanie de fraudă. DNSC a precizat însă că atacurile nu au avut legătură între ele și că, potrivit evaluărilor instituției, nu erau opera unui stat, ci a unor atacatori motivați financiar sau de notorietate.
Cadastrul a fost blocat, iar statul a răspuns cu avertismente
Atacul asupra ANCPI a lovit una dintre cele mai importante infrastructuri administrative din România.
Aplicațiile instituției, adresele de e-mail și sistemul e-Terra au devenit nefuncționale. Fără acces la baza informatică, notarii, proprietarii și cumpărătorii nu au mai putut obține documentele necesare tranzacțiilor imobiliare.
Pentru cetățean, acesta nu a fost un incident abstract de securitate informatică. A însemnat contracte amânate, operațiuni blocate și imposibilitatea de a folosi un serviciu public esențial.
În timp ce instituțiile au comunicat că investighează cauza și că dețin copii de siguranță, apariția la vânzare a unor presupuse date sustrase a ridicat întrebări grave privind protecția informațiilor despre proprietățile românilor.
Piperea susține că aceste episoade arată prăpastia dintre imaginea de forță digitală pe care statul încearcă să o proiecteze și capacitatea sa reală de a-și apăra sistemele.
România are servicii de informații, STS, DNSC, structuri specializate în cadrul SRI și numeroase autorități cu atribuții digitale. Cu toate acestea, o singură lovitură reușită a putut bloca temporar infrastructura națională de cadastru.
Piperea acuză un stat puternic împotriva cetățeanului și slab în fața atacatorilor
Critica centrală formulată de Gheorghe Piperea este că statul pare mult mai eficient atunci când monitorizează discursul public decât atunci când trebuie să protejeze datele și serviciile cetățenilor.
Potrivit acestuia, instituțiile vorbesc constant despre dezinformare, propagandă, conținut ilegal și amenințări informaționale, dar reacționează după producerea atacurilor asupra infrastructurii publice.
Este o acuzație politică, nu o concluzie demonstrată privind modul exact în care sunt împărțite bugetele serviciilor și instituțiilor digitale.
Totuși, seria incidentelor din iulie oferă criticii o bază dificil de ignorat. Statul dezvoltă noi sisteme de identificare și verificare digitală, dar nu a demonstrat încă faptul că poate proteja fără breșe grave platformele pe care le administrează deja.
Nu poți cere populației să-și mute identitatea, documentele și relația cu instituțiile într-un telefon, în timp ce marile baze de date publice sunt paralizate sau expuse atacurilor.
Atacul de la MIPE nu a șters baza de date a PNRR
În spațiul public a circulat informația potrivit căreia atacul asupra Ministerului Investițiilor ar fi șters baza de date cu proiectele și beneficiarii PNRR.
Ministerul a contestat această relatare și a precizat că aplicația afectată nu era utilizată pentru implementarea sau monitorizarea proiectelor finanțate prin PNRR.
Prin urmare, afirmația că „baza de date a PNRR a fost ștearsă” nu poate fi prezentată drept fapt confirmat.
Incidentul rămâne însă grav, deoarece arată că infrastructura unui minister strategic a putut fi compromisă suficient de serios pentru a necesita intervenția structurilor specializate.
Într-un sistem credibil, autoritățile ar trebui să publice după finalizarea investigației ce aplicație a fost atacată, ce date au fost afectate, cât a durat accesul neautorizat și ce măsuri au fost luate pentru ca situația să nu se repete.
Comunicatele vagi și asigurările că „se lucrează” nu mai sunt suficiente.
Nicușor Dan a indicat Rusia, DNSC a prezentat o altă concluzie
Piperea îl atacă și pe președintele Nicușor Dan, acuzându-l că a pus incidentele pe seama Rusiei și s-a limitat la o condamnare publică.
Trebuie însă făcută diferența dintre avertismentele generale referitoare la activitățile cibernetice ostile atribuite unor structuri ruse și incidentele concrete produse la ANCPI, MIPE și în cazul clonei Ghișeul.ro.
Directorul DNSC a declarat că aceste atacuri nu aveau legătură între ele și nu erau, potrivit evaluării prezentate public, acțiuni coordonate de un stat.
Această contradicție de comunicare arată o altă problemă: instituțiile statului transmit mesaje diferite despre originea și natura amenințărilor.
Când președintele indică un adversar extern, iar autoritatea tehnică vorbește despre atacatori motivați financiar, cetățeanul nu mai știe care versiune este susținută de probe.
Securitatea cibernetică nu poate fi administrată prin sloganuri geopolitice. Atribuirea unui atac necesită investigații, dovezi tehnice și coordonare instituțională.
România pregătește portofelul european de identitate digitală
În paralel cu atacurile asupra platformelor existente, România trebuie să pregătească implementarea Portofelului European de Identitate Digitală.
La nivelul Uniunii Europene, portofelele digitale sunt programate să fie lansate până la finalul anului 2026. Sistemul este conceput pentru păstrarea și prezentarea controlată a unor atribute și documente digitale, fără ca utilizatorul să fie obligat să dezvăluie mai multe informații decât este necesar.
De exemplu, o persoană ar putea demonstra că are peste o anumită vârstă fără să transmită automat numele complet, adresa și codul numeric personal.
Pe hârtie, mecanismul poate reduce circulația inutilă a datelor și poate simplifica accesul la servicii.
Dar Piperea avertizează că centralizarea documentelor și atributelor digitale într-o aplicație poate crea o țintă extrem de valoroasă pentru atacatori.
Riscul nu rezultă doar din existența portofelului. Depinde de arhitectura sa, de modul în care sunt stocate cheile, de securitatea telefonului, de infrastructura instituțiilor emitente și de capacitatea statului de a detecta rapid accesul neautorizat.
După blocarea cadastrului, autoritățile nu mai pot cere încredere doar pe baza promisiunii că viitoarele sisteme vor fi sigure.
Verificarea vârstei deschide o nouă dispută despre control
Uniunea Europeană dezvoltă și un sistem de verificare digitală a vârstei, destinat accesului la servicii și produse restricționate, inclusiv jocuri de noroc, alcool și conținut destinat adulților.
Soluția europeană urmărește ca utilizatorul să poată demonstra că a împlinit vârsta legală fără să ofere platformei întreaga identitate.
Funcționalitatea este prezentată drept un instrument pentru protejarea minorilor și aplicarea obligațiilor din Digital Services Act.
Piperea avertizează însă că infrastructura de verificare a vârstei poate deveni un mecanism mai larg de identificare și urmărire a accesului online.
Aceasta este, deocamdată, o evaluare critică și nu dovada că sistemul european va fi folosit automat pentru supravegherea generală a cetățenilor.
Riscul real depinde de limitele legale, de datele păstrate, de posibilitatea corelării tranzacțiilor și de controlul exercitat asupra furnizorilor de identitate.
Tocmai de aceea, implementarea trebuie însoțită de audituri independente, cod public, teste de securitate și sancțiuni severe pentru folosirea datelor în alte scopuri.
Un stat vulnerabil cere cetățenilor să aibă încredere totală
Digitalizarea nu este, în sine, problema.
Plățile online, documentele digitale și accesul rapid la servicii pot reduce birocrația și costurile. Dar fiecare serviciu conectat adaugă un nou punct de atac.
România a văzut deja spitale blocate de ransomware, instituții paralizate și cetățeni atrași în capcane prin platforme clonate.
Cazul Ghișeul.ro este relevant. Platforma oficială nu a fost neapărat compromisă, dar imaginea sa a fost copiată și folosită pentru a fura datele utilizatorilor. DNSC a avertizat cetățenii să verifice cu atenție adresele accesate și mesajele primite.
Aceasta demonstrează că securitatea nu ține doar de servere. Ține și de comunicare, educație digitală, reacția rapidă a autorităților și eliminarea site-urilor frauduloase.
Statul nu poate muta întreaga responsabilitate asupra victimei, spunându-i să fie atentă, după ce a construit servicii digitale fără un sistem suficient de eficient de protejare a identității lor publice.
IoT și dispozitivele medicale pot transforma atacul digital într-un pericol fizic
Piperea atrage atenția și asupra dispozitivelor conectate: echipamente medicale, senzori, camere, sisteme industriale, ceasuri inteligente și alte aparate care comunică prin internet.
În cazul unei baze de date, un atac poate produce pierderi financiare, blocaje sau expunerea informațiilor personale.
În cazul unui spital sau al unui dispozitiv medical conectat, consecințele pot afecta direct tratamentul și siguranța pacienților.
Riscul este amplificat de echipamente vechi, parole implicite, lipsa actualizărilor și rețele în care aparatele medicale nu sunt izolate corespunzător de celelalte sisteme informatice.
România nu poate discuta serios despre inteligență artificială, identitate digitală și servicii publice complet conectate fără să rezolve întâi aceste vulnerabilități elementare.
Statul trebuie să apere infrastructura înainte de a controla discursul
Mesajul lui Gheorghe Piperea pune în discuție o contradicție reală.
Autoritățile cer noi instrumente digitale, noi obligații pentru platforme și mecanisme mai sofisticate de verificare a utilizatorilor. În același timp, instituții-cheie sunt blocate de atacuri, iar cetățenii află din presă că datele lor ar putea fi scoase la vânzare.
Combaterea fraudei, a operațiunilor ostile și a conținutului ilegal este necesară. Dar aceste obiective nu trebuie să devină pretextul pentru supravegherea opiniilor legitime sau pentru evitarea investițiilor în securitatea tehnică.
Un stat care știe ce scriu cetățenii, dar nu poate proteja cadastral proprietățile lor, nu este un stat digital puternic.
Este un stat care și-a ales greșit prioritățile.
Înainte să construiască baze de date și portofele care concentrează tot mai multe informații despre oameni, autoritățile trebuie să demonstreze că pot apăra sistemele existente, că pot comunica sincer după incidente și că pot răspunde pentru fiecare breșă.
Altfel, digitalizarea nu va însemna modernizare, ci multiplicarea vulnerabilităților și oferirea unor ținte tot mai valoroase atacatorilor.
