Românii din America de Nord ajung să plătească, indirect și direct, pentru același eveniment. Summitul comunității române din America de Nord 2026, organizat săptămâna viitoare la Chicago de Romanian United Foundation, îl are printre invitați pe ministrul de Externe, Oana Țoiu, alături de nume precum Andreea Răducan și Cristian Mungiu.
Problema nu este prezența oficialilor români în diaspora. Problema este felul în care a fost împachetată această deplasare: evenimentul a fost finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni cu 300.000 de lei, dar organizatorul ar fi omis să menționeze această finanțare, în timp ce biletele sunt vândute cu sume cuprinse între 200 și 600 de dolari. Cu alte cuvinte, un eveniment sprijinit din bani publici funcționează și ca produs premium pentru participanți.
Aici apare miza politică reală. Pentru stat, astfel de finanțări ar trebui să susțină legătura cu diaspora, nu să lase impresia că accesul la un eveniment cu participare oficială devine un privilegiu taxat de două ori. Pentru guvern, cazul ridică o întrebare simplă: cine decide criteriile, cine verifică transparența și de ce lipsește claritatea tocmai într-o zonă unde încrederea publică ar trebui să fie esențială?
În lipsa unor explicații complete, situația rămâne cel puțin stânjenitoare. Nu este clar deocamdată cum a fost prezentată finanțarea către publicul care cumpără bilete și nici dacă statul a cerut o comunicare explicită a sprijinului acordat. Dar un lucru se vede deja: când banii publici și accesul plătit se suprapun fără suficiente clarificări, apare suspiciunea că interesele de imagine cântăresc mai mult decât transparența.
Într-un moment în care orice cheltuială a statului este atent privită, episodul de la Chicago nu vorbește doar despre un summit, ci despre modul în care puterea folosește resurse publice pentru evenimente cu miză de reprezentare. Iar aici, lipsa de claritate nu e un detaliu tehnic, ci exact problema care alimentează neîncrederea.
