Dragoș Pîslaru a intrat în funcția de președinte interimar al PNL Sector 3 cu un mesaj de refacere politică, dar decorul ales pentru această lansare a spus aproape tot. În fața unor clădiri degradate, cu tencuiala căzută, noul șef liberal a vorbit despre „construcția” și „reconstrucția” filialei, în timp ce anunța că s-a întâlnit cu „peste 100 de colegi liberali” pentru a porni reorganizarea organizației.
Formula poate suna mobilizator, însă realitatea din jurul ei e mai puțin prietenoasă. Când un partid ajunge să își repare discursul în fața unor fațade care se prăbușesc, imaginea devine mai mult decât decor. Devine metaforă politică. PNL Sector 3 transmite, de fapt, că pornește dintr-un punct slab și că are nevoie de o reconstrucție reală, nu doar de un mesaj cu verbe repetate și optimism de campanie.
Miza este clară: organizația locală încearcă să arate că poate ieși din inerție și că are forța să se reorganizeze înainte ca slăbiciunea internă să se vadă și mai tare în spațiul public. În București, filialele de sector nu sunt simple structuri administrative. Ele fac și desfac influență, resurse și viitoare liste. Iar o filiala care simte nevoia să vorbească obsesiv despre „construcție” transmite, indirect, că tocmai construcția i-a lipsit până acum.
Nu este clar deocamdată cât de profundă va fi această reconstrucție și dacă va trece dincolo de formulările de pe rețelele sociale. Dar tocmai aici stă problema: partidele românești continuă să confunde adesea schimbarea de imagine cu schimbarea de substanță. Iar când mesajul despre refacere vine în fața unor clădiri care se desprind bucățică cu bucățică, contrastul devine greu de ignorat.
PNL Sector 3 vrea să pară că pornește la drum. Imaginea de fundal arată însă că drumul este mai degrabă unul al reparațiilor amânate, nu al unei victorii deja câștigate.
