Ludovic Orban, unul dintre liderii istorici ai PNL și fost premier al României, a avut în trecut un dosar penal extrem de grav în care procurorii Direcția Națională Anticorupție au cerut condamnare cu executare.
Potrivit procurorilor DNA, Orban și-ar fi folosit influența politică pentru a solicita 50.000 de euro pentru campania electorală din 2016, când candida la Primăria Capitalei.
Astăzi, mulți dintre cei care vorbesc despre „reformă”, „moralitate” și „lupta anticorupție” evită complet să mai amintească acest episod.
DNA: Orban a acționat cu intenție directă
La termenul final al procesului, procurorii anticorupție au cerut explicit:
- pedeapsă cu executare;
- interzicerea unor drepturi;
- și condamnare pentru folosirea influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite.
DNA susținea că Ludovic Orban:
- și-a folosit poziția politică;
- cunoștea perfect legea finanțării partidelor;
- și a cerut bani cash pentru campanie.
Procurorii au insistat că Orban nu putea invoca necunoașterea legii, fiind parlamentar și participant la elaborarea legislației respective.
„Poate m-am gândit la 50 de milioane”
Unul dintre cele mai controversate momente ale procesului a fost explicația oferită de Orban în instanță.
Fostul lider liberal a susținut că:
- nu a dorit finanțare ilegală;
- nu și-a folosit funcția;
- și că discuția ar fi fost interpretată greșit.
La un moment dat, acesta a declarat:
„Poate m-am gândit la 50 de milioane de euro”.
Afirmația a devenit rapid una dintre cele mai comentate replici ale dosarului.
„Cu mâna pe Biblie”
În fața judecătorilor, Ludovic Orban a încercat să își susțină nevinovăția inclusiv printr-un apel emoțional.
„Vă spun cu mâna pe Biblie că nu am vrut niciun moment să beneficiez de o finanțare ilegală”, declara atunci politicianul liberal.
Acesta a mai spus că și-a sacrificat cariera politică după deschiderea dosarului și că a renunțat inclusiv la candidatura pentru Primăria Capitalei.
Denunțul lui Urdăreanu și înregistrările
Dosarul a pornit după denunțul făcut de omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, patronul grupului UTI.
Potrivit informațiilor apărute atunci:
- Urdăreanu l-a înregistrat pe Orban;
- apoi a dus înregistrările la DNA;
- și a colaborat cu procurorii.
Omul de afaceri era la rândul său implicat în alte dosare de corupție și spera la reducerea propriei pedepse prin colaborarea cu anchetatorii.
Dosarele vechi dispar repede din memoria publică
Cazul Orban arată cât de repede dispar din spațiul public marile scandaluri politice din România.
Un politician pentru care DNA cerea închisoare cu executare și interzicerea dreptului de a ocupa funcții publice a ajuns ulterior:
- premier;
- lider de partid;
- și figură centrală a discursului despre reformă și anticorupție.
Pentru criticii actualei clase politice, acest episod este încă o dovadă că în România memoria publică funcționează selectiv, iar scandalurile dispar imediat ce contextul politic se schimbă.
