Kelemen Hunor împinge scena politică spre o formulă de avarie, dar și de control: o majoritate PNL-PSD-UDMR pentru învestirea noului Guvern. Mesajul lui este limpede: după vot, fiecare partid își vede de treabă. Tradus politic, asta înseamnă o coaliție de nevoie, nu una de încredere sau de viziune comună.
Liderul UDMR a spus, după întâlnirea cu președintele PSD, că nu a discutat cu Sorin Grindeanu despre o posibilă desemnare a lui Luca Niculescu pentru funcția de premier. Numele a fost vehiculat, însă, potrivit lui Kelemen Hunor, până la o numire oficială făcută de președinte, „e greu să discuți” despre acest scenariu. Formula lasă loc de interpretări, dar arată și cât de fragilă este încă arhitectura politică din jurul viitorului Executiv.
Miza reală nu este doar cine intră la Palatul Victoria, ci cine acceptă să susțină un guvern fără să-și asume pe deplin costul politic al compromisului. PNL și PSD au în continuare nevoie unul de altul pentru stabilitate parlamentară, iar UDMR încearcă să se poziționeze ca piesă de echilibru într-un joc în care nimeni nu pare dispus să dea prea mult și prea clar publicului. Formulele de acest tip rezolvă, pe termen scurt, problema majorității. Nu rezolvă însă lipsa de încredere dintre partide și nici suspiciunea că deciziile mari se iau în culise, iar electoratului i se cere doar să le valideze ulterior.
În fond, exact aici stă tensiunea politică a momentului: un Guvern construit prin calcule de supraviețuire poate trece în Parlament, dar rămâne vulnerabil la prima criză serioasă. Iar când partidele vorbesc despre responsabilitate, dar negociază în continuare în logica împărțirii costurilor, nu a asumării lor, stabilitatea promite mai mult decât poate livra.
