Mugur Isărescu a tăiat scurt orice iluzie despre o adoptare rapidă a monedei euro: România nu poate sări etapele, iar drumul trece prin disciplină bugetară, nu prin discursuri optimiste. Guvernatorul BNR a explicat, la lansarea volumului Sustenabilitatea financiară – de la deficite la convergență nominală, că trecerea la euro cere mai întâi corectarea dezechilibrelor care apasă economia.
Mesajul său este limpede și incomod pentru clasa politică: fără un control real al deficitului și fără convergență, tema euro rămâne mai degrabă o promisiune de vitrină. Isărescu nu a vorbit despre un calendar spectaculos, ci despre condiții dure, pe care România trebuie să le respecte dacă vrea să ajungă la moneda unică într-un ritm credibil.
Factura amânării
Miza nu este doar tehnică. În spatele discuției despre euro stă, de fapt, un test de responsabilitate pentru guvern și pentru partide. Deficitele mari, amânările și compromisurile politice întârzie orice pas serios spre zona euro. Iar asta înseamnă costuri mai mari pentru economie, mai puțină predictibilitate și o vulnerabilitate prelungită pentru cetățeni și companii.
De ani buni, subiectul monedei euro apare recurent în discursul public, dar fără să se transforme în obiectiv politic asumat cu adevărat. Declarațiile optimiste nu țin loc de reforme, iar promisiunile fără disciplină fiscală se golesc rapid de conținut. În acest sens, avertismentul lui Isărescu sună ca o corecție necesară la un reflex vechi al puterii: să vorbească despre convergență înainte să o construiască.
Pentru România, întrebarea nu mai este dacă euro sună bine, ci dacă statul este dispus să facă ordine în propriile finanțe. Fără asta, moneda unică rămâne un obiectiv invocat des, dar împins mereu mai departe.
