Fosta judecătoare Andrea Chiș, propusă de PNL, USR și UDMR pentru funcția de ministru al Justiției, a primit marți, 29 septembrie, aviz negativ din partea comisiei de specialitate a Parlamentului. Audierile au adus în prim-plan exact tema care apasă de ani buni pe sistemul judiciar: pensiile speciale.
Întrebată care este valoarea netă a pensiei pe care o încasează lunar, Chiș a spus că primește aproximativ 40.000 de lei și a explicat, sec, că „nu eu am stabilit”. Formula ei spune multe despre problema politică din spatele acestui dosar: reforma este invocată public, dar tocmai cei care ar trebui să o ducă înainte sunt legați de beneficiile sistemului pe care trebuie să-l schimbe.
Propunerea sa pentru Ministerul Justiției a fost însoțită și de o poziționare politică apăsată. Siegfried Mureșan a criticat din nou pensiile speciale ale magistraților chiar în momentul depunerii listei de miniștri, semn că tema rămâne una de imagine, presiune și calcul electoral. Mesajul este limpede: partidele vor să transmită că susțin tăierea privilegiilor, dar evită de ani de zile să rezolve sistemic problema.
Avizul negativ primit de Andrea Chiș complică și mai mult ecuația. Pe de o parte, ea intră în dezbatere cu profilul unui magistrat care cunoaște din interior mecanismele justiției. Pe de altă parte, exact acest trecut ridică întrebarea dacă un astfel de nume poate conduce credibil o reformă care cere tăieri, corecții și costuri politice reale.
Miza nu este doar una personală. Este vorba despre felul în care clasa politică vorbește despre reformă atunci când ajunge în fața propriilor privilegii. Iar cazul Chiș arată încă o dată cât de greu își asumă partidele o schimbare care să nu se oprească la declarații.
