Călin Georgescu lansează un atac dur la adresa proiectului pus în dezbatere publică de Autoritatea Electorală Permanentă și avertizează că România riscă să mute una dintre cele mai sensibile puteri dintr-o democrație — dizolvarea unui partid politic — din mâna instanței în mâna unei autorități administrative.
Miza este reală: proiectul prezentat de AEP pe 21 august prevede că partidele ar putea fi înregistrate sau dizolvate prin hotărârea Autorității Electorale Permanente, nu prin decizia Tribunalului București, cum se întâmplă în prezent. Decizia AEP ar putea fi contestată ulterior în justiție.
Georgescu numește această schimbare „drumul către dictatură” și susține că puterea politică nu trebuie să ajungă, direct sau indirect, în poziția de a decide cine mai are dreptul să existe în opoziție.
De la judecător la funcționarul AEP
În prezent, dizolvarea unui partid este o procedură judiciară.
Proiectul aflat acum în consultare schimbă însă radical mecanismul: AEP ar dobândi atribuții directe atât în înregistrarea, cât și în dizolvarea partidelor. Potrivit informațiilor publicate despre proiect, astfel de decizii ar urma să fie luate administrativ, iar partidul vizat ar trebui apoi să meargă în instanță pentru a le contesta.
Aici apare problema fundamentală.
Nu vorbim despre aplicarea unei amenzi sau despre o sancțiune contabilă.
Vorbim despre eliminarea juridică a unei formațiuni politice.
Într-o democrație, puține măsuri administrative pot avea consecințe mai grave decât scoaterea unui partid din viața publică.
Georgescu: „Puterea nu are dreptul să-și aleagă opoziția”
Călin Georgescu susține că proiectul depășește cu mult sfera unei reorganizări tehnice.
În mesajul său, acesta avertizează că un partid care încalcă legea trebuie sancționat, însă decizia ultimă de desființare trebuie să aparțină unei instanțe independente.
Argumentul său central este simplu: guvernarea nu poate primi nici măcar aparența unei puteri prin care ar putea elimina administrativ adversari politici.
Această critică nu vine doar din zona lui Georgescu.
AUR a atacat la rândul său proiectul, susținând că acesta mută procedurile de dizolvare din jurisdicția Tribunalului București în zona administrativă a AEP. Partidul SENS a avertizat separat asupra riscului unor eventuale abuzuri, invocând caracterul extrem al sancțiunii dizolvării unui partid.
O putere enormă concentrată într-o autoritate administrativă
Apărătorii proiectului pot argumenta că deciziile AEP ar rămâne supuse controlului instanțelor.
Dar această apărare nu rezolvă complet problema.
Există o diferență fundamentală între două sisteme:
în primul, statul trebuie să convingă un judecător că există motive suficient de grave pentru dizolvarea unui partid;
în al doilea, administrația decide dizolvarea, iar partidul trebuie să se apere ulterior în instanță.
Ordinea este inversată.
Și tocmai aici se află sensibilitatea proiectului.
Când este vorba despre existența unui partid politic, garanțiile nu ar trebui să fie minimale. Ar trebui să fie maxime.
Dizolvarea unui partid nu este o sancțiune oarecare
Libertatea de asociere politică se află la baza pluralismului democratic.
Tocmai de aceea, dizolvarea forțată a partidelor este tratată în standardele europene drept o măsură excepțională, care trebuie însoțită de garanții juridice puternice.
Controversa ridicată de proiect nu este, așadar, una artificială.
Chiar și partide aflate departe ideologic unele de altele au criticat concentrarea noilor atribuții în mâna AEP.
Dacă un partid este violent, anticonstituțional sau încalcă grav legea, statul trebuie să poată interveni.
Dar tocmai gravitatea măsurii justifică întrebarea: de ce ar trebui redus rolul judecătorului în prima etapă a procedurii?
Georgescu leagă proiectul de anularea alegerilor din 2024
Călin Georgescu merge mai departe și plasează inițiativa AEP într-un context politic mult mai larg.
El leagă proiectul de anularea alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2024 și prezintă cele două episoade drept părți ale aceleiași degradări democratice.
Afirmația sa că decizia din 2024 a fost „neconstituțională” reprezintă însă poziția politică a lui Georgescu, nu o constatare juridică oficială.
Această distincție trebuie făcută clar.
Totuși, faptul că România a trecut printr-o anulare fără precedent a scrutinului prezidențial explică de ce orice proiect care acordă administrației electorale competențe suplimentare asupra existenței partidelor provoacă acum o reacție atât de puternică.
AEP nu ar primi doar atribuții privind dizolvarea
Proiectul este mai amplu.
Printre schimbările relatate public se află și creșterea numărului minim de membri fondatori necesari pentru constituirea unui partid de la 3 la 100, precum și noi reguli privind organizarea, finanțarea și funcționarea formațiunilor politice.
Prin urmare, AEP ar dobândi un rol mult mai important asupra întregului „ciclu de viață” al unui partid, de la înființare până la radiere.
Exact această concentrare de atribuții trebuie analizată cu maximă precauție.
O instituție care controlează regulile electorale, finanțarea și, eventual, însăși existența juridică a partidelor acumulează o putere instituțională enormă.
Un proiect care trebuie judecat înainte să devină lege
Există un element important pe care chiar Georgescu îl subliniază: proiectul nu este încă lege.
Este în dezbatere.
Prin urmare, nu este corect să se susțină că AEP poate deja dizolva partide prin simpla decizie a unor funcționari.
Nu poate.
Dar tocmai etapa actuală este momentul în care asemenea prevederi trebuie examinate și, dacă afectează garanțiile democratice, modificate.
Aici critica este legitimă indiferent de partidul vizat.
Astăzi poate fi vorba despre AUR, SENS sau un partid marginal. Mâine poate fi orice formațiune aflată în opoziție.
Democrația nu se apără oferind administrației puterea de a elimina opoziția
Statul are dreptul să stabilească reguli stricte pentru partide.
Are dreptul să controleze finanțarea ilegală.
Are dreptul să sancționeze încălcările legii.
Dar există o linie care trebuie păzită cu atenție: decizia de a elimina o formațiune politică din viața democratică.
Călin Georgescu folosește termenul extrem de „dictatură”. Proiectul nu transformă, prin simpla sa existență, România într-o dictatură.
Dar schimbarea propusă este suficient de serioasă încât să merite o dezbatere dură și fără menajamente.
Pentru că într-un sistem democratic nu este suficient ca o decizie să poată fi contestată ulterior.
Unele decizii sunt atât de grave încât întrebarea corectă este dacă administrația ar trebui să le poată lua vreodată în primul rând.
Iar dizolvarea unui partid este exact o asemenea decizie.
