Maia Sandu a spus limpede ce crede că trebuie făcut pentru a reduce riscul încălcării spațiului aerian al Republicii Moldova: sprijinirea Ucrainei în războiul cu Federația Rusă. Mesajul ei, transmis la Radio Moldova, mută discuția din registrul declarațiilor de principiu în cel al securității dure, fără să lase loc pentru iluzii diplomatice.
Potrivit președintei, aceasta este „singura soluție” pentru ca riscurile la adresa spațiului aerian moldovean să scadă. Formularea este grea politic, fiindcă recunoaște implicit că vulnerabilitatea Chișinăului nu poate fi tratată doar prin proteste sau reacții simbolice. În logica ei, protecția cetățenilor Republicii Moldova depinde de capacitatea Ucrainei de a rezista militar.
Ambasadorul rus, păstrat în funcție
Sandu a fost întrebată și de ce nu cere expulzarea ambasadorului rus. Răspunsul ei merge în aceeași direcție pragmatică: o astfel de măsură nu ar schimba comportamentul ostil al Moscovei. Cu alte cuvinte, gestul ar fi mai degrabă demonstrativ decât eficient. Iar aici se vede miza reală: autoritățile de la Chișinău încearcă să evite decizii spectaculoase, dar fără efect, într-un moment în care presiunea de securitate rămâne ridicată.
Poziția președintei arată și limita politicii de replică în fața Rusiei. Când amenințarea vine din aer, din apropierea frontului și dintr-un conflict regional care nu dă semne că se stinge repede, diplomația singură nu mai ajunge. Republica Moldova se află, din nou, în postura neplăcută de a admite că propria siguranță este legată de evoluția războiului din Ucraina.
Declarația lui Maia Sandu are și o componentă politică internă clară: pune accentul pe securitate, nu pe gesturi de forță cu valoare mai ales simbolică. Într-o regiune marcată de tensiuni, asta înseamnă o alegere între eficiență și gesticulație. Iar mesajul președintei este că Moldova nu-și poate permite luxul celei de-a doua variante.
Miza este simplă și severă: dacă Ucraina este slăbită, presiunea asupra Republicii Moldova crește. Iar asta face ca declarația lui Sandu să fie mai puțin un comentariu de moment și mai mult o radiografie rece a unei vulnerabilități politice și de securitate pe care Chișinăul nu o poate masca.
