Ilie Bolojan își construiește mesajul public pe aceeași idee: „la anul va fi mai bine”. Numai că, în forma în care apare acum, promisiunea nu rezolvă nimic. Ea împinge toate problemele importante într-un viitor îndepărtat, fără soluții concrete prezentate pentru prezent.
În plină criză a energiei, cu economia în scădere și cu inflația la niveluri record, premierul demis mizează pe o perspectivă optimistă care se sprijină mai mult pe calendar decât pe măsuri. Potrivit informațiilor disponibile, răspunsul său pentru economia slabă, lipsa capacităților de stocare a energiei și inflația care a explodat este același: 2027. Nu acum, ci „la anul”.
Această formulă poate funcționa ca mesaj politic, dar spune puțin despre guvernare. Când problemele sunt amânate în bloc, iar explicațiile sunt înlocuite cu promisiuni generale, apare o întrebare firească: cât din ceea ce se transmite public este plan și cât este doar încercarea de a câștiga timp? În astfel de momente, alegătorii aud mai ales o promisiune de răbdare, nu un răspuns de fond.
Miza politică este clară. Bolojan încearcă să țină deschisă o speranță de redresare, dar costul este că responsabilitatea pentru măsurile urgente se diluează. Dacă toate problemele se vor rezolva abia în 2027, atunci guvernarea de acum rămâne fără un bilanț solid și fără o explicație convingătoare pentru ce se întâmplă până atunci.
În politică, amânarea poate fi uneori o tactică. Dar când devine singurul mesaj, ea arată mai degrabă lipsa unei soluții decât existența uneia. Iar într-o criză, timpul nu este o strategie.
