USR a reacționat dur după decizia Curții Constituționale în cazul așa-numitului „amendament Fritz”, acuzând PSD de abuz de putere. Numai că, în spatele discursului indignat, rămâne un detaliu esențial: hotărârea a trecut cu 5 voturi pentru și 3 împotrivă, iar judecătorul considerat cel mai contestat de USR, Bogdan Licu, a lipsit. Cu alte cuvinte, balanța nu a fost înclinată de o conspirație politică, ci de aritmetica simplă a Curții.
Amendamentul deschide calea vacantării postului de primar al Timișoarei, ceea ce explică nervozitatea din jurul deciziei. Pentru USR, miza este limpede: apărarea lui Dominic Fritz și transformarea unui verdict juridic într-un nou episod de luptă cu „sistemul”. Pentru PSD, miza este la fel de clară: să capitalizeze o decizie care lovește direct într-un rival politic și care poate fi împachetată rapid drept victorie instituțională.
Problema este că atacul la PSD nu răspunde întrebării de fond: ce anume din votul CCR justifică acuzația de abuz? În forma în care a fost prezentată public, reacția USR pare mai degrabă o tentativă de mobilizare politică decât o explicație solidă. Când un partid contestă rezultatul unei decizii, dar ignoră raportul de forțe din interiorul Curții, riscă să pară că apără o cauză de moment, nu principiul pe care îl invocă.
În jurul acestui caz s-a strâns și un alt strat de tensiune: comparațiile cu episodul anulării alegerilor din 2024, reluate deja în spațiul public de mai mulți lideri USR. Numai că aceste paralele, folosite agresiv, nu lămuresc nimic. Ele împing disputa din zona juridică în cea emoțională și lasă impresia că partidul caută mai degrabă un adversar politic decât o discuție lucidă despre compatibilitate, procedură și responsabilitate instituțională.
Rămâne de clarificat dacă amendamentul va merge mai departe și ce efecte va avea în Parlament și la Cotroceni. Până atunci, un lucru e deja vizibil: în locul unei dezbateri limpezi despre reguli, scena politică a ales încă o dată reflexul de a striga abuz înainte de a accepta rezultatul votului. Iar asta slăbește nu doar argumentul USR, ci și încrederea publică în instituțiile care ar trebui să decidă fără spectacol.
