Președintele Nicușor Dan susține că ajutorul acordat Ucrainei nu poate fi făcut public în totalitate, deoarece o parte dintre informații au caracter militar și ar putea dezvălui capacitățile de apărare ale României.

Întrebat la Kiev dacă sprijinul oferit țării vecine va fi desecretizat, șeful statului a explicat că România a contribuit atât cu bani, cât și cu echipamente.

„În momentul în care o țară dă niște echipamente, își ia din capacitățile sale de apărare niște echipamente și le mută în altă parte, asta uneori e bine să rămână un secret militar”, a declarat Nicușor Dan.

Argumentul privind protejarea informațiilor militare este legitim. Problema apare atunci când secretul acoperă nu doar tipul și cantitatea echipamentelor, ci și costul general suportat de România.

Contribuabilul nu cere seria de șasiu a fiecărui vehicul trimis. Ar vrea, totuși, să știe cât a plătit.

APADOR-CH a câștigat în instanță dreptul de a cere explicații

Declarația președintelui vine după ce APADOR-CH a câștigat, în primă instanță, procesul deschis împotriva Guvernului pentru refuzul de a comunica informații privind ajutorul militar acordat Ucrainei.

Asociația a cerut date de interes public, însă autoritățile au refuzat să ofere detalii, invocând caracterul clasificat al informațiilor.

Instanța a considerat că refuzul Guvernului trebuie reevaluat, marcând un prim pas către desecretizarea cel puțin parțială a sprijinului oferit.

Hotărârea nu este definitivă, dar transmite un mesaj important: secretul militar nu poate fi folosit automat ca o perdea trasă peste orice întrebare adresată statului.

România poate proteja informațiile operative fără să transforme întreaga factură într-un mister de securitate națională.

Nicușor Dan apără secretul, nu explică limita lui

Președintele are dreptate când afirmă că publicarea exactă a echipamentelor transferate poate afecta securitatea națională.

Dacă România trimite un anumit sistem militar, dezvăluirea cantității și a momentului transferului poate arăta cât echipament mai rămâne disponibil în țară.

Dar nu toate informațiile au aceeași sensibilitate.

Valoarea totală a sprijinului, împărțirea generală între ajutor financiar, umanitar și militar sau costul suportat anual pot fi comunicate fără publicarea detaliilor operative.

Altfel, orice cheltuială poate fi ascunsă sub formula comodă „uneori e bine să rămână secret”.

Uneori este bine. Alteori este doar foarte convenabil pentru cei care cheltuie banii altora.

România oferă sprijin, dar refuză să prezinte nota de plată

România a susținut Ucraina de la începutul războiului prin ajutor financiar, logistic, umanitar și militar.

O asemenea decizie poate avea justificări strategice clare. Ucraina se află la granița României, iar evoluția conflictului influențează direct securitatea regiunii.

Sprijinul acordat nu trebuie însă scos din orice formă de control public.

Cetățenii au dreptul să știe care este efortul financiar făcut de stat, mai ales într-o perioadă în care Guvernul invocă deficitul pentru creșterea taxelor și reducerea unor cheltuieli interne.

Când românilor li se spune că nu sunt bani pentru spitale, infrastructură sau servicii publice, este firesc să întrebe ce alte priorități sunt finanțate și cu ce sume.

Răspunsul „este secret” nu ține loc de buget.

Alte state au publicat informații despre sprijin

Mai multe state europene au prezentat public valori generale ale ajutorului acordat Ucrainei, fără să dezvăluie în timp real toate detaliile militare.

Polonia a făcut publice informații privind amploarea sprijinului său, invocând inclusiv obligația de transparență față de propriii cetățeni.

Ungaria, Slovacia și alte state din regiune și-au modificat între timp politica privind finanțarea sau livrarea de armament.

România a rămas printre țările în care valoarea totală a ajutorului continuă să fie tratată cu maximă discreție.

Autoritățile par să considere că românii pot suporta costurile, dar informarea lor ar pune în pericol flancul estic.

Secret militar sau secret bugetar

Există o diferență importantă între informațiile militare sensibile și datele bugetare de interes public.

Tipul exact al echipamentelor, poziționarea unităților, stocurile disponibile și calendarul livrărilor pot necesita clasificare.

Suma totală alocată, sursa finanțării și impactul asupra bugetului ar trebui însă explicate într-o formă care să nu afecteze securitatea.

Un stat democratic nu trebuie să aleagă între transparență totală și tăcere absolută.

Poate proteja secretele reale și, în același timp, să respecte dreptul cetățenilor de a afla cum sunt folosiți banii publici.

Nicușor Dan spune că uneori este bine ca ajutorul să rămână secret. Corect.

Dar „uneori” nu poate deveni o politică permanentă, iar „militar” nu poate însemna automat „nu întrebați cât costă”.

Românii află taxele, nu și toate cheltuielile

Guvernul comunică rapid când cresc taxele, accizele sau contribuțiile. În asemenea cazuri, transparența este impecabilă: cetățeanul află exact cât trebuie să plătească și de la ce dată.

Când vine vorba despre unele cheltuieli externe, precizia dispare și apare secretul militar.

Astfel, statul îi spune contribuabilului cât îi ia, dar nu întotdeauna și cât dă mai departe.

Sprijinirea Ucrainei poate fi o decizie strategică necesară. Secretizarea nelimitată nu este.

Românii nu cer planurile NATO și nici inventarul depozitelor militare. Cer o cifră generală și o explicație.

Într-un stat democratic, securitatea națională trebuie apărată. Dar și bugetul public trebuie apărat de secretomanie.