Președintele Nicușor Dan a confirmat că România analizează posibilitatea de a furniza Ucrainei interceptoare pentru sistemele Patriot, după o solicitare transmisă prin NATO. Șeful statului spune că Bucureștiul ia în calcul acordarea acestui sprijin și că o decizie ar putea fi luată „destul de repede”, într-un interval de câteva săptămâni.
Declarația a fost făcută după participarea la Summitul Ucraina – Europa de Sud-Est de la Kiev și readuce în discuție una dintre cele mai sensibile probleme pentru apărarea României: cât poate fi transferat Ucrainei fără ca propriile stocuri și propria capacitate de apărare antiaeriană să fie afectate?
România a oferit deja Kievului un sistem Patriot. Acum, discuția se mută asupra muniției de interceptare, esențială pentru funcționarea efectivă a acestor sisteme.
Ucraina a cerut interceptoare prin NATO
Potrivit lui Nicușor Dan, solicitarea nu a fost adresată exclusiv României.
Ucraina a cerut sprijin prin intermediul NATO, iar statele care dețin acest tip de echipament au primit solicitări proporționale cu posibilitățile lor.
România se află printre țările care analizează acum dacă poate pune la dispoziția Kievului o parte din interceptoarele Patriot.
Întrebat direct dacă Bucureștiul ia în calcul acordarea sprijinului, Nicușor Dan a răspuns simplu: „Da”.
Mai mult, președintele a indicat că hotărârea nu va fi amânată foarte mult, vorbind despre un termen de ordinul săptămânilor.
România a cedat deja un sistem Patriot. Acum se discută și despre muniție
Subiectul este cu atât mai sensibil cu cât România nu pornește de la zero în ceea ce privește sprijinul pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei.
Un sistem Patriot românesc a fost deja cedat Kievului.
Interceptoarele sunt însă componente critice ale acestor sisteme. Fără suficiente rachete, chiar și un sistem antiaerian performant își pierde rapid capacitatea de a răspunde atacurilor repetate.
De aceea, problema nu poate fi redusă la formula simplă „ajutăm sau nu Ucraina”.
Întrebarea reală este câte interceptoare poate ceda România fără să își reducă propriile rezerve sub un nivel considerat sigur.
Ucraina spune că stocurile sale sunt insuficiente
Kievul avertizează că intensificarea atacurilor rusești cu rachete balistice și drone pune o presiune uriașă asupra stocurilor de interceptoare.
Sistemele Patriot sunt folosite în special împotriva unor amenințări care nu pot fi neutralizate eficient cu orice tip de apărare antiaeriană.
Din acest motiv, Ucraina încearcă să obțină temporar rachete de la statele partenere până când propriile stocuri pot fi completate.
Pentru Kiev, este o necesitate militară imediată.
Pentru România, însă, fiecare asemenea transfer trebuie judecat și prin prisma propriei securități.
România este chiar la frontiera războiului
Bucureștiul nu se află în situația unor state occidentale aflate la mii de kilometri de conflict.
România are frontieră cu Ucraina, ieșire la Marea Neagră și infrastructură strategică situată în imediata vecinătate a unui război care produce constant incidente regionale.
În ultimii ani, autoritățile române au raportat în repetate rânduri fragmente de drone și alerte în apropierea graniței.
În aceste condiții, capacitatea de apărare antiaeriană nu este un lux și nici o rezervă teoretică.
Este una dintre componentele esențiale ale securității naționale.
Cât poate România să ofere fără să-și slăbească propria apărare?
Aceasta este întrebarea pe care Administrația Prezidențială și Ministerul Apărării trebuie să o clarifice.
Nimeni nu contestă faptul că Ucraina se confruntă cu atacuri extrem de dure.
Dar guvernarea României are prima obligație față de securitatea propriului teritoriu și a propriilor cetățeni.
Dacă există un surplus de interceptoare sau dacă aliații oferă garanții ferme de înlocuire rapidă, situația este una.
Dacă România trebuie să reducă din propriile stocuri operative fără o compensare rapidă, situația este cu totul alta.
Publicul are dreptul să știe măcar cadrul general al acestei decizii.
Sprijinul pentru Ucraina nu poate însemna un cec militar în alb
România a susținut Ucraina constant de la începutul războiului și are argumente strategice serioase pentru această politică.
O Ucraină capabilă să reziste presiunii militare rusești înseamnă și o distanță mai mare între conflict și teritoriul NATO.
Dar această logică nu poate elimina orice limită.
Sprijinul trebuie corelat cu propriile nevoi de apărare, cu ritmul de refacere a stocurilor și cu capacitatea industriei de apărare de a înlocui ceea ce este transferat.
Altfel, România riscă să își reducă propria plasă de siguranță tocmai într-o perioadă în care riscurile regionale cresc.
Nicușor Dan trebuie să explice ce primește România în schimb
Dacă o parte dintre interceptoarele Patriot vor fi trimise Ucrainei, întrebarea firească este ce garanții primește România.
Vor fi înlocuite rapid?
Există angajamente din partea Statelor Unite sau a altor aliați NATO?
Va primi România alte interceptoare înainte sau după transfer?
Ce nivel minim de stoc este considerat necesar pentru apărarea teritoriului național?
Nu toate detaliile militare pot fi făcute publice. Dar principiul trebuie explicat.
România nu poate cere populației să accepte transferuri de echipamente strategice doar pe baza formulei că „solicitarea este în analiză”.
Decizia poate veni în câteva săptămâni
Nicușor Dan spune că hotărârea va fi luată relativ repede.
Asta înseamnă că România se apropie de o nouă decizie importantă privind sprijinul militar pentru Ucraina.
Kievul cere interceptoare pentru că are nevoie urgentă de ele.
România trebuie însă să răspundă la o altă nevoie, la fel de legitimă: propria securitate.
Ajutorul pentru un aliat sau partener aflat sub atac poate fi justificat.
Dar un președinte român trebuie să poată demonstra că orice interceptor trimis peste graniță nu lasă în urmă o gaură în apărarea României.
