Vlad Voiculescu a ieșit din nou public în scandalul Pfizer, după ce compania farmaceutică a trecut la executarea silită a statului român prin poprirea unor sume colectate de EUROCONTROL pentru ROMATSA. Fostul ministru al Sănătății, urmărit penal în dosarul vaccinurilor, susține că litigiul nu are legătură cu el, ci cu un contract semnat după plecarea sa din minister, în perioada în care deciziile ar fi fost luate de Florin Cîțu și Valeriu Gheorghiță.

Pe scurt, România are de plătit peste 3,4 miliarde de lei, Pfizer a pus poprire, ROMATSA se trezește prinsă într-un dosar în care spune că nu este parte, iar foștii mari decidenți ai pandemiei au început exercițiul național preferat: „nu eu, celălalt”.

Pfizer execută România, politicienii execută pase cu vina

ROMATSA a anunțat că a fost notificată de EUROCONTROL cu privire la instituirea unei popriri asigurătorii-executorii în cadrul procedurii inițiate de Pfizer împotriva statului român. Suma vizată depășește 3,4 miliarde de lei, ceea ce transformă scandalul vaccinurilor într-o problemă financiară uriașă, nu doar într-un subiect de talk-show.

Aici nu mai vorbim despre opinii, postări pe Facebook sau replici de partid. Vorbim despre bani publici, despre creanțe uriașe, despre dobânzi și despre riscul ca un litigiu prost gestionat să lovească instituții care nu au cumpărat nici vaccinuri, nici promisiuni pandemice.

România a ajuns în situația spectaculoasă în care nota de plată pentru vaccinuri se duce spre aviația civilă. Dacă nu era tragic, era aproape creativ.

Voiculescu: „Nici măcar un singur vaccin nu a fost contractat de mine”

Vlad Voiculescu susține că niciun vaccin nu a fost contractat de el pe durata pandemiei și că toate achizițiile din timpul mandatului său ar fi fost decise de Florin Cîțu și Valeriu Gheorghiță. Potrivit versiunii sale, mecanismul era simplu: Cîțu îi spunea lui Gheorghiță ce să cumpere, Gheorghiță transmitea mai departe prin structurile campaniei de vaccinare, iar Ministerul Sănătății afla abia după ce obligația României devenea certă.

Este o apărare comodă și, dacă este adevărată, extrem de gravă. Pentru că ar însemna că Ministerul Sănătății era decor administrativ într-o schemă de achiziții de miliarde. Iar dacă nu este adevărată, atunci avem doar încă o încercare de a muta vina de pe un birou pe altul, ca într-un ping-pong bugetar cu bani publici.

În ambele variante, cetățeanul pierde.

Cîțu și Gheorghiță, indicați ca oamenii comenzilor

Fostul ministru al Sănătății arată direct spre Florin Cîțu și Valeriu Gheorghiță. Cîțu, premierul de atunci. Gheorghiță, coordonatorul campaniei de vaccinare. Cei doi sunt prezentați de Voiculescu drept actorii principali ai deciziilor privind comenzile.

Dacă această versiune este corectă, atunci întrebarea devine simplă: cine a decis cantitățile, cine a verificat necesarul, cine a aprobat obligațiile și cine a calculat riscul ca România să rămână cu milioane de doze inutile?

Pentru că, în pandemie, ni s-a cerut să avem încredere totală în autorități. Acum, după factură, autoritățile par să nu mai aibă încredere unele în altele.

Rafila, acuzat că nu a acceptat o închidere mai ieftină

Voiculescu îl atacă și pe Alexandru Rafila, susținând că România ar fi putut evita plata unor sume uriașe dacă, în 2023, ar fi fost acceptată o ofertă Pfizer de închidere a contractului la jumătate din valoarea actuală. Este o acuzație politică foarte serioasă, pentru că mută responsabilitatea din zona achiziției inițiale în zona gestionării litigiului.

Dacă România a avut o variantă mai ieftină și nu a folosit-o, cine răspunde? Cine a refuzat? Pe ce analiză? Din ce motiv? Cine a semnat, cine a blocat, cine a tăcut?

Într-un stat normal, aceste întrebări ar fi lămurite prin documente, nu prin postări. Dar la noi, se pare că dosarele de miliarde se explică tot pe Facebook, ca rețetele de zacuscă.

Rogobete și Nazare, între negocieri la Washington și efecte la București

Voiculescu cere explicații și despre negocierile purtate în aprilie la Washington de Alexandru Rogobete și Alexandru Nazare cu reprezentanții Pfizer. Întrebarea lui este simplă: ce au negociat, ce au obținut și ce s-a implementat?

Între timp, efectul se vede: Pfizer a trecut la executare, iar statul român încearcă să conteste procedura în Belgia. Ilie Bolojan a anunțat că ROMATSA și avocații Guvernului vor depune contestație și că negocierile cu Pfizer vor continua.

Cu alte cuvinte, România negociază în timp ce este executată. O imagine perfectă pentru statul român: întâi pierde procesul, apoi caută strategia.

Dosarul vaccinurilor: toți au fost importanți când era glorie, nimeni nu mai era acolo când vine nota

În pandemie, decidenții erau peste tot. Comunicate, conferințe, grafice, campanii, apeluri la responsabilitate, milioane de doze, contracte, optimism oficial. Toată lumea părea la comandă. Toată lumea știa ce face.

Acum, când vine nota de plată, brusc nimeni nu mai pare autorul deciziilor. Unul spune că nu era ministru când s-a semnat contractul. Altul spune că a gestionat ce a moștenit. Altul a negociat, dar nu știm ce. Altul a comandat, dar poate nu oficial. Iar statul român plătește.

Este o comedie birocratică de miliarde, doar că biletele sunt achitate de contribuabili.

România are nevoie de documente, nu de pase politice

Vlad Voiculescu poate avea dreptate în unele puncte sau poate încerca să își construiască apărarea publică. Florin Cîțu, Valeriu Gheorghiță, Alexandru Rafila, Alexandru Rogobete și Alexandru Nazare pot avea propriile explicații. Dar publicul nu mai are nevoie de declarații nervoase și acuzații în lanț.

Publicul are nevoie de cronologia completă: cine a cerut dozele, cine a aprobat cantitățile, cine a semnat contractele, cine a refuzat renegocierea, cine a pierdut procesul, cine a permis executarea și cine răspunde pentru cele peste 3,4 miliarde de lei.

Până atunci, scandalul Pfizer rămâne oglinda perfectă a statului român: decizii luate în ceață, bani pierduți în instanță, vină pasată între foști miniștri și o factură uriașă trimisă, ca de obicei, cetățeanului.

Iar dacă România plătește dobânzi de aproape 100.000 de euro pe zi, poate că ar trebui să primim măcar adevărul la zi. Cu dobândă.