Siegfried Mureșan a ieșit cu un program de guvernare care sună bine pe hârtie: pensii mai mari, salarii mai mari, burse pentru copiii săraci, TVA mai mic, sprijin pentru mediul de afaceri și facturi mai mici la energie. Mesajul este construit pentru aplauze. Problema este că din acest tablou „perfect” lipsește tocmai partea grea: cum scade deficitul bugetar și de unde vin banii pentru toate aceste promisiuni.
Programul vorbește despre o guvernare axată pe creștere economică și pe continuarea reformelor începute în mandatul lui Ilie Bolojan. Mai prevede păstrarea cotei unice și neintroducerea de impozite noi în 2027. Pe scurt, mai multe beneficii, fără noi taxe. Pe fond, însă, rămâne întrebarea esențială: cine plătește nota?
Aici se vede miza politică reală. Un program de guvernare nu este doar o listă de intenții, ci un contract cu cifre, priorități și limite. Când promiți mai mult la pensii, salarii și ajutoare, dar nu explici clar sursa finanțării, mesajul devine mai degrabă electoral decât administrativ. Guvernarea nu se face din formule care sună bine, ci din alegeri care pot fi susținute bugetar.
În lipsa unor explicații clare despre reducerea deficitului, documentul lasă loc de suspiciuni rezonabile: fie promisiunile sunt împinse înaintea calculelor, fie reforma reală este amânată în favoarea unui discurs comod politic. Niciuna dintre variante nu arată bine pentru un executiv care vrea să pară credibil încă din start.
Deocamdată, rămâne de clarificat dacă acest program este o strategie economică solidă sau doar o succesiune de promisiuni ambalate elegant. Iar într-o perioadă în care bugetul este sub presiune, diferența dintre cele două nu este de detaliu, ci de responsabilitate politică.
