George Simion a folosit luni un mesaj ironic pentru a-l taxa pe Nicușor Dan, după ce președintele a atacat la Curtea Constituțională Legea privind integritatea. Miza nu este doar una juridică, ci și una politică: cine acceptă transparența și cine încearcă să o limiteze exact acolo unde ea doare cel mai tare, în zona averilor și a relațiilor de familie ale demnitarilor.
„Se vede și de pe Lună ceea ce vedem noi?”, a scris liderul AUR, după ce Nicușor Dan a contestat la CCR articolul care îi obligă pe soți sau parteneri să depună declarații de avere. Simion a mers mai departe și a sugerat că președintelui „nu îi place transparența”, formulând una dintre cele mai tăioase critici la adresa deciziei de la Palatul Cotroceni.
Gestul lui Nicușor Dan ridică însă o întrebare simplă și incomodă: de ce ar fi nevoie de o sesizare la CCR exact pe un text construit în jurul ideii de integritate publică? Potrivit informațiilor disponibile, președintele a vizat un articol sensibil, care extinde obligația de declarare a averii către partenerii demnitarilor. Asta poate fi citit ca o dispută de principiu despre limitele legii, dar și ca o mișcare cu miză practică, într-un moment în care orice pas înapoi de la transparență stârnește suspiciuni.
În fond, cazul nu vorbește doar despre o lege, ci despre felul în care puterea își negociază propriile limite. Când instituțiile invocă integritatea, dar contestă instrumentele prin care aceasta ar trebui verificată, mesajul public devine confuz. Iar într-o țară în care încrederea în politică este deja fragilă, astfel de episoade nu fac decât să adâncească impresia că transparența rămâne bună doar cât timp nu lovește în cine trebuie.
Miza reală este tocmai această ruptură dintre discurs și acțiune: toată lumea vorbește despre curățenie în viața publică, dar imediat apar rezervele când regulile devin concrete.
