Fondatorii Uniunii Europene au realizat această construcție economică cu un singur scop: să îi aducă pe europeni împreună, să îi facă egali și să trăiască cu toții mai bine.
Una și-au dorit ei și altceva a ieșit.
Astăzi Uniunea Europeană nu mai reprezintă simbolul egalității și corectitudinii și a devenit un mijloc de control asupra națiunilor și asupra statelor. O mâna restrânsă de aristrocrați au găsit aici instrumentul perfect prin care să refacă vechiile imperii.
Franța, Germania și Olanda au o mare experiență în a stăpâni colonii. În acest sens au perfecționat în timp un sistem prin care să stăpânească teritorii de peste mări și țări. Scopul administrării coloniilor este acela de a le exploata resursele doar în propriul interes.
Așa se face că la acest moment asistăm la o deviere de la principiile europene: România este singurul stat din Europa ce la acest moment are statut de colonie.
Este pentru prima dată în istoria noastră națională când suferim o așa mare umilință. Totul s-a realizat cu susținerea necondiționată din partea partidelor politice locale. Politicienii au putut servi din resturi sau au fost introduși în aparatul de gestionare a coloniei, pentru a nu manifesta opoziție.
Românii au fost întotdeauna liberi, chiar și atunci când au fost ocupați. Să facem diferența clară între ocupație și colonie, atunci când ești sub ocupație alții au impus cu forța armelor un regim de ocupație gestionat vizibil din afară.
Chiar și sub ocupație am stat puțin, opoziția fiind mare s-a preferat plata unei taxe. Să nu uităm că în perioada imperiului otoman țările române erau libere și plăteau doar taxe, adică bir, pentru ca imperiul să țină sub umbrela sa militară acest teritoriu. Otomanii nu aveau drepturi să se bage în viața internă, religioasă, politica, economică sau socială. Conflictele, puține ca număr, apăreau atunci când se depășea bariera suportabilă de impozitare.
După 1859 România a explodat pe toate planurile, eram o țară de frunte a Europei. Acest lucru s-a oprit o dată cu primul război mondial, moment după care dezvoltarea a fost frânată de asumarea plății unor despăgubiri pentru proprietarii din teritoriile integrate în România după război.
A urmat ocupația scurtă germană și apoi cea sovietică. După 1965 România devenea iar liberă și cresterea economică a fost una explozivă.
După 1989 a intervenit însă o situație cu totul nouă. Țările europene care trebuiau să devină parteneri au început să gestioneze România precum o colonie. S-a făcut acest lucru cu girul politicienilor români.
Este umilitor, dar pentru prima dată în istoria noastră, România a devenit o colonie. Mai rău este că acest lucru se datorează celor care ar fi trebuit să ne fie parteneri. Germania, Frantă și Olanda au experiență în gestionarea coloniilor, așa cum Rusia are experiență în gestionarea teritoriilor ocupate.
