Petrișor Peiu a cerut Curții de Conturi să verifice contractele semnate în ministerul condus de Diana Buzoianu, după ce a ridicat public o întrebare simplă și incomodă: „de ce plătesc ministerele contracte firmelor private pentru a elabora strategii care reprezintă îndatorirea angajaților din minister?”.
Mesajul liderului senatorilor AUR lovește într-un punct sensibil pentru orice guvern: felul în care sunt cheltuiți banii publici. În spațiul politic românesc, tema nu este nouă, dar capătă greutate atunci când discuția vizează exact activități care, în mod normal, ar trebui acoperite din aparatul propriu al ministerelor. Dacă acuzația politică se confirmă, miza nu este doar una administrativă, ci una de credibilitate.
Peiu nu a prezentat, potrivit informațiilor disponibile, un inventar complet al contractelor și nici nu este clar deocamdată ce sumă ar fi implicată. Tocmai de aceea, solicitarea unei verificări prin Curtea de Conturi mută discuția din zona declarațiilor în zona controlului instituțional. Rămâne de văzut dacă există justificări solide pentru aceste achiziții sau dacă ele ascund, de fapt, o formă de externalizare a unor sarcini care ar trebui făcute în interiorul ministerului.
Dincolo de disputa punctuală, cazul spune ceva mai larg despre modul în care guvernele își apără cheltuielile: transparent, sau doar până la primul semn de întrebare. Când un minister plătește privat ceea ce funcționarii ar trebui să producă în mod firesc, nu mai vorbim doar despre eficiență, ci despre responsabilitate politică. Iar aici presiunea nu cade pe cei care întreabă, ci pe cei care trebuie să explice.
