Nicușor Dan a mers vineri, 18 septembrie, la Summitul Inițiativei pentru Integrarea Carpatică, unde a apărut alături de Volodimir Zelenski și a transmis un mesaj de cooperare regională. Președintele a spus că „țările carpatice trebuie să colaboreze mai bine”, iar pe pagina sa oficială a vorbit despre integrare regională, bune relații de vecinătate, coeziune și coordonare, în complementaritate cu mecanismele existente.
Gestul are o încărcătură politică mai mare decât pare la prima vedere. Într-un moment în care scena internă este dominată de negocieri, tensiuni și calcule de putere, prezența șefului statului lângă liderul de la Kiev trimite un semnal clar: Bucureștiul vrea să rămână conectat la dosarele regionale mari și să nu se izoleze într-o agendă strict internă.
Mesaj extern, miză internă
Summitul a oferit lui Nicușor Dan ocazia să se poziționeze ca un președinte preocupat de cooperare și de relațiile cu vecinii, dar și de arhitectura regională din jurul Ucrainei. În acest tip de întâlnire, forma contează la fel de mult ca fondul: fotografia cu Zelenski și discursul despre coordonare spun mai mult despre direcția politică pe care o urmărește Palatul Cotroceni decât despre un simplu eveniment diplomatic.
Miza internă nu este deloc mică. În timp ce partidele negociază numiri, programe și majorități, președintele încearcă să arate că are un profil de stat, nu doar de arbitru al crizei de la București. Pentru un șef de stat aflat sub presiunea așteptărilor publice, astfel de apariții sunt și o formă de consolidare politică: transmit ideea de stabilitate și continuitate într-un moment în care restul clasei politice pare blocată în propriile calcule.
Totuși, deocamdată rămâne de clarificat cât de mult va coborî acest mesaj în politici concrete. Cooperarea regională și bunele formule diplomatice sunt utile, dar ele vor fi testate abia atunci când vor apărea decizii ferme, nu doar declarații cu formulări elegante. În politică, mai ales în politica românească, diferența dintre imagine și rezultat rămâne esențială.
Deocamdată, semnalul este limpede: Nicușor Dan încearcă să lege președinția României de un profil de responsabilitate regională, într-un moment în care scena internă oferă prea puțină siguranță și prea multă improvizație. Iar asta spune ceva și despre slăbiciunea clasei politice de la București: când puterea se consumă în negocieri, președintele caută legitimitate în exterior.
