Corina Atanasiu, atac frontal la ora de Religie. Patriarhia cere scuze după declarațiile deputatei USR

Deputata USR Corina Atanasiu, membră a Comisiei pentru Învățământ din Camera Deputaților, le-a cerut public părinților să nu-și mai înscrie copiii la ora de Religie. Mesajul său, construit pe ironii la adresa credincioșilor, a Bisericii și a practicilor religioase, a provocat o reacție dură din partea purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Adrian Agachi.

Reprezentantul Patriarhiei susține că afirmațiile deputatei depășesc limitele unei dezbateri legitime despre programa școlară și readuc în spațiul public un tip de discurs care tratează credința drept o formă de înapoiere intelectuală.

„Este inadmisibil ca după 36 de ani de democrație să ne întoarcem la discursurile totalitariste și să descriem disciplina Religie în asemenea termeni”, a transmis Adrian Agachi, care consideră că scuzele publice sunt „absolut necesare”.

Deputata USR le recomandă părinților să aleagă somnul sau plictiseala

Corina Atanasiu a afirmat că înscrierea copiilor la ora de Religie ar fi devenit „inutilă” și le-a recomandat părinților să le ofere elevilor timpul respectiv pentru somn sau chiar pentru plictiseală.

„Redați copiilor acest timp valoros, lăsați-i să doarmă mai mult sau să se plictisească mai mult. Și plictiseala are rolul ei”, a scris deputata.

Nu este vorba doar despre o critică a modului în care este predată o disciplină. Prin formularea aleasă, un membru al Comisiei pentru Învățământ transmite că ora de Religie ar fi mai puțin utilă decât plictiseala și că părinții care aleg această disciplină pentru copiii lor ar lua o decizie lipsită de valoare educațională.

Atanasiu a continuat susținând că elevii nu au nevoie de 13 ani de studiu al Religiei, ci trebuie să învețe să scrie, să citească, să socotească și „să nu plimbe, peste 20 de ani, moaște pe câmp ca soluție la încălzirea globală și la deșertificare”.

Afirmația nu mai vizează programa școlară, numărul de ore sau calitatea manualelor. Ea mută discuția într-o zonă de ridiculizare a credinței și a credincioșilor, prin asocierea practicilor religioase cu lipsa educației, iraționalitatea și incapacitatea de a înțelege problemele societății.

Credința, prezentată ca adversar al gândirii critice

Deputata USR a mai afirmat că elevii trebuie să cerceteze, să verifice și să-și dezvolte „glanda criticii”, încheindu-și mesajul prin expresia: „Haideți, că ne-am prostit destul! Trebuie să ne oprim”.

Problema nu este că un parlamentar critică ora de Religie. Într-o societate democratică, programa școlară, metodele de predare și utilitatea fiecărei discipline pot fi discutate. Problema apare atunci când un membru al Parlamentului transformă dezbaterea într-un verdict colectiv împotriva profesorilor, părinților, elevilor și credincioșilor.

Formularea „ne-am prostit destul” sugerează că participarea la ora de Religie și practicarea credinței ar reprezenta dovezi ale unei degradări intelectuale. O asemenea generalizare este cu atât mai gravă cu cât vine din partea unei persoane care face parte din comisia parlamentară responsabilă de educație.

Un politician poate solicita reformarea unei discipline. Poate cere manuale mai bune, profesori mai bine pregătiți sau reducerea numărului de ore. Dar când înlocuiește argumentele cu disprețul și ironia, nu mai poartă o dezbatere despre educație, ci își atacă direct o parte dintre cetățeni.

Adrian Agachi acuză revenirea la retorica regimului comunist

Părintele Adrian Agachi a afirmat că mesajul deputatei prezintă Religia într-o manieră asemănătoare propagandei ateiste din perioada comunistă: ca pe un obstacol în calea dezvoltării umane, a cercetării și a gândirii critice.

El a susținut că declarațiile desconsideră disciplina Religie, profesorii care o predau, părinții care aleg înscrierea și elevii care participă la cursuri.

Potrivit acestuia, prin afirmațiile publicate se ajunge la stigmatizarea unei întregi categorii de cetățeni în funcție de credința lor. Reprezentantul Patriarhiei a invocat libertatea religioasă și prevederile constituționale care protejează dreptul părinților de a asigura educația copiilor potrivit propriilor convingeri.

Agachi a afirmat inclusiv că mesajul ar incita la ură religioasă. Aceasta este poziția reprezentantului Patriarhiei, iar o eventuală încadrare juridică nu poate fi stabilită printr-o dispută pe Facebook. Din punct de vedere politic însă, deputata trebuie să explice de ce a ales să transforme o critică a programei școlare într-o caricaturizare a credinței.

Participarea la slujbe nu este prezentată drept condiție pentru note

O altă acuzație formulată de Corina Atanasiu a fost aceea că disciplina Religie le-ar cere copiilor să participe la slujbe și că Biserica Ortodoxă Română ar fi reușit să transforme mersul la biserică într-o obligație.

Adrian Agachi a respins această interpretare și a susținut că referirile din programa școlară la experiențele religioase ale elevilor nu înseamnă că aceștia sunt evaluați în funcție de participarea la slujbe.

„A cere unui elev să valorifice experiențe personale sau exemple din viața comunității nu înseamnă că nota depinde de intensitatea trăirii religioase”, a explicat acesta.

El a mai precizat că simpla menționare a participării la slujbe în cadrul unor activități educaționale nu transformă prezența la biserică într-o condiție pentru obținerea unei note bune. Potrivit reprezentantului Patriarhiei, o asemenea concluzie nu rezultă din standardele de evaluare.

Dacă există profesori care condiționează notele de participarea la slujbe, astfel de situații trebuie documentate, reclamate și sancționate punctual. Generalizarea unor posibile abuzuri și prezentarea lor drept politică oficială nu poate înlocui dovezile.

Un membru al Comisiei pentru Învățământ nu poate confunda critica cu batjocura

Controversa depășește disputa obișnuită dintre USR și Biserica Ortodoxă Română. În centrul său se află responsabilitatea unui parlamentar de a nu transforma funcția publică într-o tribună pentru disprețuirea unor categorii de cetățeni.

Corina Atanasiu avea dreptul să critice ora de Religie și să ceară modificarea programei. Nu avea nevoie să prezinte credincioșii drept oameni incapabili să gândească, iar practicile religioase drept simple manifestări ale prostiei.

În locul unei analize despre ce se predă, cum se evaluează și ce trebuie schimbat, deputata a ales o retorică agresivă, construită pentru a provoca și a umili. Este o strategie politică ușoară, dar incompatibilă cu seriozitatea pe care ar trebui să o presupună activitatea într-o comisie parlamentară dedicată educației.

Scuzele cerute de Patriarhie nu ar trebui privite ca o încercare de a bloca dezbaterea. Critica rămâne legitimă. Disprețul față de oamenii care aleg ora de Religie nu este însă o reformă educațională și nici dovadă de gândire critică.