Maia Sandu a mers luni la Kiev pentru a participa la manifestările dedicate celor 35 de ani de independență ai Ucrainei. În aceeași vizită, președinta Republicii Moldova a anunțat că îi va conferi lui Volodimir Zelenski cea mai înaltă distincție a statului moldovean. Gestul este unul simbolic, dar mesajul politic e limpede: Chișinăul își fixează public poziția de partea Ucrainei, exact într-un moment în care securitatea regională rămâne fragilă.
Nu este doar o prezență protocolară. În plin război la graniță, asemenea semne contează mai mult decât ar vrea mulți să admită. Sandu transmite că Republica Moldova nu vrea să rămână neutră moral în raport cu agresiunea rusă și că vede în Kiev un partener esențial pentru propria sa securitate. Pentru o țară care trăiește sub presiunea constantă a instabilității, asta nu e o formulă de discurs, ci o alegere de poziționare.
Decernarea celei mai înalte distincții a Republicii Moldova lui Zelenski vine și cu o încărcătură internă. În spațiul public de la Chișinău, fiecare gest de acest tip poate fi citit ca o confirmare a liniei proeuropene și pro-ucrainene a actualei conduceri. Pentru susținători, este un act de solidaritate. Pentru critici, va rămâne, inevitabil, o decizie care întărește o agendă politică deja clară. Dar tocmai asta este miza: Sandu nu lasă loc de ambiguități.
Într-o regiune în care ezitările se plătesc scump, președinta Moldovei a ales să vorbească printr-un gest direct. Kievul primește sprijin, iar Chișinăul își reafirmă public direcția. Restul este decor. Politic vorbind, mesajul e deja trimis.
