Guvernul Bolojan se pregătește să aloce peste 5 milioane de lei din Fondul de Rezervă pentru lucrări de dragare pe Dunăre, după ce nivelul apei a pus presiune pe funcționarea centralei de la Cernavodă. Măsura urmează să fie adoptată în ședința extraordinară de astăzi și vine ca răspuns la o problemă care nu mai poate fi împinsă sub preș: infrastructura energetică a României depinde, din nou, de o decizie rapidă a statului.
Potrivit informațiilor disponibile, banii sunt destinați gestionării debitului apei de pe Dunăre, iar intervenția ar trebui să ajute la menținerea condițiilor necesare pentru centrala nucleară. Faptul că Executivul recurge la Fondul de Rezervă spune totul despre urgența situației: nu mai este vorba despre un exercițiu de planificare, ci despre stingerea unui risc imediat.
Criza scoate la iveală o vulnerabilitate veche, pe care autoritățile au tratat-o prea mult timp ca pe o problemă tehnică izolată. Când nivelul Dunării ajunge să influențeze direct producția de energie, miza nu mai este doar una de mediu sau navigație. Este o chestiune de securitate energetică, cu efecte potențial directe asupra sistemului național și, implicit, asupra cetățenilor.
În paralel, presiunea publică crește și asupra modului în care statul a anticipat sau nu asemenea scenarii. Nu este clar deocamdată cât de repede pot fi executate lucrările și dacă această alocare va rezolva problema doar pe termen scurt. Dar faptul că Guvernul se vede obligat să intervină în regim de avarie arată o administrație care reacționează mai degrabă decât previne.
Miza politică este simplă și incomodă: energia, infrastructura și capacitatea statului de a gestiona o criză reală. Iar când soluția vine târziu și din rezervă, întrebarea nu mai este dacă guvernul a găsit bani, ci de ce a ajuns din nou să caute răspunsuri abia când presiunea a devenit imposibil de ignorat.
