Prima zi de școală pentru elevi va fi și prima zi liberă pentru parlamentari, în noua sesiune. Deputații și senatorii și-au votat o pauză chiar pentru 7 septembrie, ziua în care copiii revin în bănci și în care ar fi trebuit să înceapă, simbolic și practic, munca legislativă a toamnei.
Gestul spune mai mult decât pare la prima vedere. În loc să deschidă sesiunea cu o prezență asumată și cu un semnal de lucru, Parlamentul a ales să se retragă exact în ziua în care educația ar fi trebuit să fie tema centrală a agendei publice. Dincolo de formalism, rămâne impresia unei instituții care își organizează prioritățile după confortul propriu, nu după urgențele reale ale societății.
În plan politic, mutarea nu e neutră. Parlamentarii își rezervă timpul pentru participare la activitățile de deschidere a noului an școlar, dar aleg totodată să nu dea un semnal de lucru în prima zi a sesiunii. Pentru un domeniu aflat de ani buni sub presiunea nemulțumirilor legate de finanțare, infrastructură și stabilitate legislativă, această pauză cade prost și transmite un mesaj rece: școala e bună pentru discursuri, nu și pentru mobilizare parlamentară.
Mai ales într-un moment în care partidele se acuză reciproc, boicotează ședințe și negociază majorități fragile, ziua liberă din debutul sesiunii arată cât de mult cântărește calculul politic în fața responsabilității publice. Când elevii intră la cursuri, iar aleșii își iau pauză, diferența dintre simbol și acțiune devine imposibil de ignorat.
Miza nu este doar o zi în calendar. Este felul în care Parlamentul înțelege să răspundă unei teme care îi privește direct: educația. Iar aici, prima decizie a sesiunii nu oferă deloc un semn de seriozitate.
