Ilie Bolojan a ieșit marți din conferința de presă a Guvernului exact în momentul în care un reporter îi adresa o întrebare despre înghețarea salariilor și pensiilor, pe fondul datoriei publice care a depășit pragul de 60% din PIB. Gestul a fost grăitor. În locul unor răspunsuri limpezi, premierul demis a lăsat în urmă o nouă polemică și o frază grea: „PSD este de vină pentru pierderea banilor din PNRR”.
Mesajul politic este limpede, chiar dacă explicația rămâne incompletă. Bolojan încearcă să împingă costul eșecului către social-democrați, într-un moment în care presiunea publică se mută tot mai mult pe execuția jalonelor și pe felul în care Guvernul gestionează banii europeni. Dar simpla aruncare a vinei nu rezolvă problema de fond: ce s-a pierdut, cine a întârziat și de ce România a ajuns să vorbească despre bani ratati abia după ce termenul a trecut.
Potrivit informațiilor disponibile, discuția despre PNRR nu mai este doar una tehnică. Ea a devenit un test de credibilitate pentru întreaga guvernare. Când un premier pleacă de la întrebare, nu de la problemă, semnalul transmis publicului este că transparența rămâne secundară. Iar când aceeași echipă de putere caută rapid un vinovat politic, miza reală devine apărarea propriului bilanț, nu clarificarea faptelor.
În jurul acestui episod se strânge și o altă întrebare: dacă pierderea banilor din PNRR a fost atât de gravă, de ce explicațiile vin fragmentat și cu întârziere? Deocamdată, situația ridică semne de întrebare nu doar despre responsabilitatea PSD, ci și despre capacitatea Guvernului de a răspunde direct atunci când apar costurile reale ale propriei administrări.
Cazul arată un reflex politic vechi: în locul asumării, transferul vinei. Iar într-un moment în care oamenii se uită la salarii, pensii și la datoria publică, această tactică nu face decât să adâncească neîncrederea.
