PNL intră într-o nouă zi de ședințe cu partidul deja împărțit între două realități politice: o parte a liberalilor vorbește despre opoziție, iar disidenții care au votat Guvernul Veștea se pregătesc, potrivit informațiilor disponibile, de guvernare alături de PSD. Mesajul transmis din interior este limpede și brutal: partidul nu mai are o linie unitară, iar disciplina politică a devenit o chestiune negociabilă.
Disidenții nu participă la ședința de grup de astăzi, dar absența lor nu înseamnă retragere, ci repoziționare. Surse liberale spun că aceștia se pregătesc să intre la guvernare cu PSD, în timp ce conducerea PNL ia în calcul să îi scoată din funcțiile pe care le dețin în comisiile de specialitate ale Parlamentului. Replica din partid e tăioasă: „Să ne schimbe de peste tot, nu ne interesează”.
Aici se vede miza reală. Nu este doar o dispută de procedură sau o reglare de conturi între tabere interne. Este o luptă pentru control politic, purtată în paralel cu negocieri de putere, în care principiile declarate contează mai puțin decât accesul la guvernare și la posturi. Când un partid spune într-o zi că intră în opoziție dacă PSD ajunge la putere, iar în alta își negociază locul lângă PSD, problema nu mai este de comunicare. Este de credibilitate.
În plan instituțional, tensiunea riscă să blocheze și mai mult funcționarea normală a grupurilor parlamentare și a comisiilor. În plan politic, transmite un semnal prost către electorat: deciziile nu par luate în funcție de un proiect clar, ci în funcție de raportul de forțe din partid și de cine ajunge mai aproape de masa negocierilor.
PNL plătește acum costul unui joc dublu greu de ascuns. Iar când un partid își negociază simultan opoziția și intrarea la guvernare, nu mai vorbește despre stabilitate, ci despre frica de a rămâne în afara puterii.
