Cinci state europene au făcut joi un pas care spune mult despre schimbarea de ton din politica migrației: Danemarca, Austria, Germania, Țările de Jos și Grecia au convenit să pregătească un mecanism comun prin care migranții aflați ilegal pe teritoriul lor să poată fi transferați în centre amenajate în afara Uniunii Europene. Primele transferuri sunt avute în vedere de anul viitor.
Decizia, discutată la reuniunea miniștrilor de interne de la Copenhaga, arată că marile capitale europene nu mai caută doar soluții de gestionare internă, ci împing problema mai departe, în afara spațiului comunitar. Mesajul politic este clar: presiunea migrației a devenit suficient de mare încât să forțeze o abordare comună, mai dură și mai puțin confortabilă pentru discursul european clasic despre solidaritate și protecție.
Un mecanism încă în pregătire
Potrivit informațiilor disponibile, mecanismul nu este încă pus în aplicare, iar detaliile rămân de clarificat. Nu este limpede deocamdată ce țări din afara UE ar urma să găzduiască aceste centre, ce condiții vor exista acolo și cum va fi respectat cadrul legal european și internațional.
Tocmai aici se află miza reală. Dacă acest plan avansează, el va testa limitele politicii europene privind migrația: cât de departe poate merge Uniunea în externalizarea controalelor și a procesării migranților, fără să intre într-o zonă gri juridică și morală. Pentru guvernele implicate, însă, calculul este limpede: să arate electoratului că statul recâștigă controlul asupra frontierei și asupra sistemului de azil.
În spatele formulărilor tehnice se vede o miză politică mai dură. Statele care au susținut mecanismul transmit că soluțiile vechi nu mai produc rezultate și că răbdarea publică s-a subțiat. Pentru cetățeni, asta poate însemna proceduri mai aspre și o politică migratorie mai puțin permisivă. Pentru instituțiile europene, urmează o nouă rundă de negocieri grea, cu riscul unor tensiuni între nevoia de control și obligațiile asumate de Uniune.
Europa intră astfel într-o fază mai rigidă a politicii sale de migrație. Iar faptul că cinci guverne au ales să împingă dosarul în afara granițelor Uniunii arată că presiunea electorală și frica de pierdere a controlului cântăresc acum mai mult decât vechiul limbaj al compromisului european.
