Tudor Chirilă lansează un atac furibund la adresa sistemului corupt din România, pe care îl acuză că nu-și face datoria față de cetățenii țării. „În România, am ajuns să ne hrănim călăii. Le dăm de mâncare, le plătim salariile, nu-i deranjăm cu nimic. Apoi, statul ne dă înapoi pe măsură: flegme și dispreț!”, scrie el.
„Urlă internetul vis-à-vis de cuantumul pedepselor de la Colectiv. Pedeapsa lui Piedone e mai mică decât durata procesului. Și probabil că va ieși după un an.
Declarațiile cinice ale lui Piedone («dacă acei părinţi cred că eu le-am omorât copiii, aşa să-i ajute Dumnezeu!»), prin care își declină orice responsabilitate față de victimele tragediei, sunt, de fapt, declarațiile statului român. Este disprețul suveran cu care statul își tratează cetațenii. În șase ani de zile, justiția română (și pentru justiție și stat de drept s-a ieșit in stradă începând cu 2015) a reușit să schimbe încadrarea juridică a reprezentanților statului, astfel reieșind pedepsele de ieri, care sunt o palmă peste obrazul și demnitatea victimelor și a rudelor lor.
După declarațiile lui Piedone e cam clar că nu va fi «reeducat». Că nu va reuși să vadă o legătură între funcția lui și incendiul de la Colectiv. El așa va gândi și la ieșirea din pușcărie. E o victimă. A avut ghinion. Ce contează, că în subordinea lui, administrația nu și-a făcut treaba? Doar nu era treaba lui să pună ordine în instituție.
Piedone e statul român. Așa cum spune Alex Dima: «Nu Piedone a pornit incendiul din Colectiv, dar el a stat în fruntea unui sistem corupt și criminal, așa cum sunt toate sistemele de la noi, care produc enorm de mult rău și nimeni nu e tras la răspundere». Și Alex speră că această pedeapsă înseamnă, de fapt, începutul responsabilizării statului. Eu cred că numai pedepse mult mai aspre în Codul Penal îi mai pot responsabiliza pe funcționarii statului. Acest stat capturat și înfășurat în neputința de a-și onora contractul cu cetățenii care îl hrănesc.
În România am ajuns să ne hrănim călăii. Le dăm de mâncare, le plătim salariile, nu-i deranjăm cu nimic. Apoi, statul ne dă înapoi pe măsură: flegme si dispreț. Pedepsele de la Colectiv ar fi trebuit să descurajeze acest comportament al statului român. Ar fi trebuit să dea un semnal că în administrație trebuie să existe responsabilitate. Că dacă nu există empatie socială, ea trebuie deprinsă și asumată, pentru că altminteri poți plăti pentru nepăsare. Că atunci când statul își omoară cetațenii, trebuie să plătească pentru asta.
Șase ani de zile pare că justiția mai degrabă a încercat sa găsească toate soluțiile pentru pedepse cât mai mici în cazul funcționarilor publici. Declarațiile cinice ale lui Piedone sunt posibile și pentru că statul român îi ține spatele. La fel cum Bănicioiu, care spunea că avem de toate și că pacienții în stare gravă pot fi tratați în România, a mințit cu nerușinare și nimeni nu l-a tras la răspundere pentru asta, pentru că a anulat șansa la viață a unor oameni care au ajuns prea târziu în străinatate, pentru că – nu-i așa? – aveam de toate. Nici pe domnul Arafat, care ne spunea același lucru.
Rețeaua asta de mafioți, care de 32 de ani ne râde în față, arătându-ne cât de bine se poate câștiga din statul capturat de ei, îsi face un calcul simplu: merită să mă duc la pușcărie pentru câteva milioane de euro, că stau puțin, dar după aia sunt aranjat pe viață. Și, cu cât jaful e mai mare, cu atât pedeapsa devine, de fapt, mai mică.
Justiția trebuie să pedepsească slăbiciunile statului, nu să le tolereze. Justiția trebuie să lucreze pentru oameni, nu pentru cauționarea funcționarilor publici care reprezintă statul. Și ar trebui să realizăm că rezultatul procesului de la Colectiv ne privește pe toți. Asta, dacă nu cumva al doisprezecelea ceas a trecut.
Ce speranțe putem avea că vinovații represiunii din 10 august vor fi trași la răspundere? E un moment grav, în care cetățenii României află (din nou) cât de singuri sunt.”
Dacă doriți să susțineți acest proiect media independent acum o puteți face. Apăsați aici.
