Președintele Ungariei, Tamas Sulyok, a ajuns în situația rară în care critică o decizie, dar o semnează în același timp. Șeful statului a promulgat sâmbătă modificarea Constituției adoptată de Parlament, deși aceasta îi pune capăt imediat mandatului.
Sulyok a vorbit deschis despre efectele măsurii și a spus că lovește în statul de drept. Mesajul său a fost fără echivoc: a avertizat că schimbarea este gravă, dar a adăugat că nu avea o alternativă procedurală, pentru că legea a fost adoptată în cadrul constituțional prevăzut. Cu alte cuvinte, a condamnat politic textul, dar l-a validat instituțional.
Aici este miza reală. Nu vorbim doar despre un joc de procedură, ci despre felul în care majoritatea parlamentară își poate rescrie regulile în timp ce președintele este redus la rolul de notar al deciziei. Când șeful statului spune că măsura afectează statul de drept, dar semnează pentru că „era obligat”, mesajul transmis publicului este unul dur: instituțiile funcționează, însă nu neapărat în favoarea echilibrului democratic.
Rămâne de clarificat cât de larg este sprijinul politic pentru această modificare și ce efecte va produce mai departe în arhitectura constituțională a Ungariei. Deocamdată, un lucru este limpede: președintele a fost împins să oficializeze exact actul pe care îl consideră nociv. Iar asta spune mult despre raportul de forțe dintre putere, reguli și limitele reale ale contestării din interiorul sistemului.
Într-un asemenea moment, nu doar mandatul unui președinte se închide. Se vede și cât de fragil poate deveni echilibrul dintre litera Constituției și sensul ei politic.
