România riscă să piardă încă 200 de milioane de euro din PNRR, iar factura nu vine dintr-o criză externă, ci dintr-o decizie internă care ridică semne de întrebare. Potrivit informațiilor disponibile, ultima hotărâre de guvern ar încerca să repare o eroare atribuită vicepremierului Oana Gheorghiu, după ce reforma promisă de guvernul Bolojan ar fi lăsat statul fără această sumă.
Povestea jalonului 440 din PNRR. Cum am pierdut 200 de milioane de euro
Pe 30 aprilie 2026, Comisia Europeană transmitea României, printr-o scrisoare, de ce a pierdut aproape 200 de milioane de euro.
Jalonul 440 nu a fost dus la îndeplinire; cel referitor la Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice(AMEPIP).
Războiul vicepremierului cu AMEPIP
Povestea „super-agenției de control” începe în 2023. Marcel Ciolacu a înființat Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice(AMEPIP), care avea să fie în directa subordine a premierului.
„Super-agenția” a fost contestată de parlamentarii USR care au cerut în repetate rânduri desființarea ei. Inclusiv premierul Bolojan a criticat AMEPIP „pentru că nu a livrat nimic de când a fost înființată, în afară de hârtii și pseudo-contracte de performanță.”
În noiembrie 2025, Comisia Europeană a confirmat realizarea parțială a jalonului 440, care prevedea numirea conducerii „super-agenției”. Conform fostului secretar general al guvernului, Radu Preda, oficialii de la Bruxelles au deblocat 132 de milioane de euro din cei 330 de milioane de euro, suma totală alocată acestui jalon. Restul fondurilor erau destinate ocupării și operaționalizării tuturor posturilor agenției. Însă vicepremierul Oana Gheorghiu avea alte planuri.
”Ne-am propus să facem un registru unic al companiilor de stat. Acesta este un instrument care vine în completarea tabloului de bord de la AMEPIP. Nu îl înlocuieşte, ci îl completează. Acest registru are cumva rolul de a da statului român o imagine clară a ceea ce deţine în orice clipă, va fi completat cu datele financiare lunare pe care companiile sunt obligate să le depună la Ministerul de Finanţe”, a declarat în luna noiembrie a anului trecut vicepremierul Oana Gheorghiu.
6 luni mai târziu, Comisia Europeană constata că jalonul 440 nu a fost îndeplinit așa că a „ajustat descendent” suma de 198.205.358 de euro din PNRR.
Miza este clară: economiile promise prin reducerea posturilor din administrație au venit cu un cost mult mai mare decât era admis public. Dacă datele publicate se confirmă, „marea reformă” nu a însemnat doar tăieri și disciplină bugetară, ci și pierderea unei finanțări europene esențiale. În loc de eficiență, guvernul transmite imaginea unei improvizații care ajunge să fie corectată după ce paguba a fost deja produsă.
În acest dosar, nu este limpede de ce decizia inițială a fost luată astfel și ce evaluări au stat în spatele ei. Tocmai aici apare problema politică reală: executivul cere încredere pentru reforme dure, dar nu oferă suficientă claritate când aceste reforme produc efecte contrare. Iar când vorbim despre bani din PNRR, opacitatea nu mai este doar o slăbiciune de comunicare, ci o chestiune de responsabilitate guvernamentală.
Guvernul Bolojan a pariat pe ideea că reducerea aparatului de stat va fi văzută drept dovadă de curaj. Dar dacă rezultatul este pierderea a 200 de milioane de euro, atunci reforma nu mai arată ca o dovadă de forță, ci ca o greșeală scumpă, reparată târziu și incomplet. În politică, mai ales când sunt în joc fonduri europene, costul neclarității se plătește rapid. Și, de data aceasta, nota ar putea merge direct la România.
