Oana Gheorghiu critică dur presiunea PSD pentru formarea rapidă a unui Guvern, într-un moment în care criza politică a lăsat țara cu un executiv interimar și cu o economie care, spune ea, continuă să scadă. Mesajul ei, publicat pe 5 septembrie, lovește direct în principalul partid de guvernământ și în reflexul lui de a controla procedura înainte de a lămuri fondul.
Vicepremierul demis susține că graba nu rezolvă blocajul, ci doar îl cosmetizează. În logica acestei poziții, PSD nu pare să caute o ieșire limpede din criză, ci o soluție rapidă care să închidă subiectul înainte ca efectele politice și economice să devină și mai vizibile. Iar după 123 de zile de interimat la Palatul Victoria, întrebarea nu mai este doar cine conduce, ci de ce durează atât de mult reconstituirea unei majorități funcționale.
Presiune pe partid, nu pe instituții
Gheorghiu își menține și susținerea pentru Ilie Bolojan, semn că disputa nu este doar despre nume, ci despre direcția în care ar trebui împinsă guvernarea. În jurul lui Bolojan s-a construit o miză de autoritate și eficiență administrativă, iar orice întârziere devine, politic, o dovadă de ezitare sau de calcul partizan. PSD, în schimb, este pus în situația de a explica dacă vrea cu adevărat un cabinet stabil sau doar să-și conserve controlul asupra negocierii.
Criza politică nu mai este un fundal tehnic. Ea apasă direct asupra economiei, iar asta transformă disputa dintre partide într-o problemă de responsabilitate publică. Când un Guvern întârzie prea mult, costul nu rămâne în interiorul partidului care amână decizia. Se mută la cetățeni, în încredere, în investiții și în funcționarea statului.
Miza reală este simplă și dură: cine acceptă să ia decizii și cine preferă să prelungească interimatul până când presiunea publică scade. Într-o astfel de situație, graba poate fi doar o formă de evitare a răspunderii, nu dovada că problema a fost rezolvată.
