UDMR mizează pe luna septembrie pentru un nou pas în formarea Guvernului, iar Kelemen Hunor spune că Nicușor Dan ar putea desemna atunci un alt candidat pentru funcția de premier. Liderul UDMR vorbește chiar despre șansa ca, de această dată, învestirea să reușească „cu succes”.
Mesajul vine după o perioadă lungă de interimat, care apasă tot mai greu asupra scenei politice. Ilie Bolojan se află deja de 109 zile în funcție interimară, iar această prelungire nu mai arată ca o soluție temporară, ci ca un semn al blocajului politic. Când un guvern stă luni întregi în aer, problema nu mai este doar calendarul, ci lipsa unei majorități care să poată produce rapid o formulă stabilă.
În acest tablou, declarația lui Kelemen Hunor are o miză clară: mută presiunea pe decidentul de la Cotroceni și pe partidele care trebuie să se așeze la aceeași masă cu o variantă credibilă. Dacă septembrie devine noul termen, atunci recunoașterea implicită este că actualele negocieri n-au livrat suficient. România rămâne cu un Executiv provizoriu, iar asta nu e doar o chestiune administrativă, ci una politică.
Un nou premier desemnat „cu succes” ar însemna, de fapt, că partidele au reușit să treacă peste calculele care au ținut procesul pe loc. Până atunci însă, interimatul continuă să vorbească despre ezitare, nu despre soluție. Iar într-un moment în care stabilitatea este invocată obsesiv de toate taberele, prelungirea provizoratului arată exact opusul: o clasă politică încă incapabilă să își închidă negocierile la timp.
Miza reală nu este doar cine va primi mandatul, ci dacă majoritatea va fi suficient de solidă încât să nu mai împingă iar decizia în viitor. România nu are nevoie de încă un termen amânat, ci de un Guvern care să iasă din logică provizorie și să își asume răspunderea politică.
