Într-un material exclusiv pentru ActiveNews, cunoscutul jurnalist Ion Spânu face o anchetă literară prin tenebrele disidenței cu voie de la stăpâniri:
CU CĂRȚILE PE FAȚĂ – DOSARELE IMPOSTURII
Una dintre cele mai mari mistificări de după Revoluție este statutul de dizident al poetei Ana Blandiana. Am scris de mai multe ori despre acest subiect controversat și voi relua aici cîteva dintre argumentele mele, însă, de data aceasta, suntem în fața unui document care ar trebui să pună capăt discuției. Iată-l:
Despre ce este vorba? Ana Blandiana, cea prezentată deseori drept „cunoscuta disidentă anticomunistă”, a primit în anul 1982 Premiul Gottfried von Herder din partea Universității din Viena, motiv pentru care a fost invitată la festivitatea de premiere în ziua de 11 mai 1982. Trebuie specificat că Premiul Herder era un premiu destul de politic, cam ca Eurovisionul de azi. Mai adăugăm că, potrivit cutumelor premiului, la recomandarea Anei Blandiana, în 1982 a ajuns la Viena și apoi la Munchen, cu o bursă Herder, tânărul, pe-atunci, Emil Hurezeanu, azi ambasadorul regimului de la București în Republica Germania.
Dar, cum la vremea aceea orice plecare în străinătate se făcea doar cu acordul PCR, cunoscutul scriitor Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, se adresează celebrei Suzana Gâdea, care era atunci președinta Consiliului Culturii și Educației Socialiste, căreia îi comunică dorința Anei Blandiana și a soțului său, Romulus Rusan, de a face cu acest prilej o excursie prin mai multe țări timp de 90 de zile:
„Tovarășii Ana Blandiana și Romulus Rusan doresc să viziteze, de asemenea, Franța, R.F. Germania, Elveția, Italia, Grecia, Turcia, Egipt, Israel, în scop de studii și documentare cultural-literară, în vederea scrierii unor cărți despre civilizațiile mediteraneene și interferența lor cu cultura română. Această deplasare în țările mai sus menționate urmează să aibă loc de la începutul lunii mai 1982, PENTRU O DURATĂ TOTALĂ DE 90 DE ZILE”!
Toată lumea, nu numai cei care au trăit în acea perioadă, știe că era aproape imposibil să plece cineva în străinătate pentru trei luni, mai ales dacă pleca împreună cu familia, cu atît mai mult, cu cît motivul era unul de-a dreptul hazliu, cum este cel invocat de cuplul Blandiana-Rusan, adică „documentarea” în 9 țări occidentale!
Iar dacă solicitantul era un „cunoscut disident al PCR”, nici nu se punea problema ieșirii din țară, darămite susținerea unei asemenea excursii de documentare. Cu toate acestea, pentru Ana Blandiana și soțul său, Romulus Rusan, s-a putut obține aprobarea de la PCR!
Călătoria a avut loc, o mărturisește chiar Ana Blandiana într-un interviu din 5 martie 2020 pentru Agerpres, în care vorbește despre cartea „O călătorie spre marea interioară”, scrisă de soțul ei:
„Este o carte din multe puncte de vedere interesantă. Este, în primul rând, o descriere a călătoriei pe care am făcut-o împreună în Mediterana, marea dintre pământuri,
