Guvernul condus de Ilie Bolojan susține un proiect prin care economiile acumulate de români în fondurile private de pensii ar putea fi investite în companii din industria de apărare, securitate și armament convențional.

Ideea este prezentată drept o combinație fericită între profit, strategie națională și dezvoltarea industriei militare. Doar că Autoritatea de Supraveghere Financiară avertizează că România are foarte puține companii de apărare eligibile pentru astfel de investiții.

Cu alte cuvinte, banii strânși pentru bătrânețea românilor ar putea pleca liniștiți peste graniță, pentru a susține industria militară a altor state. O formă modernă de patriotism financiar: contribuabilul român economisește, iar fabricile din străinătate prosperă.

Economiile pentru pensie, trimise pe frontul investițiilor

Proiectul urmărește modificarea legislației fondurilor de pensii private, astfel încât administratorii să poată cumpăra acțiuni și alte valori mobiliare emise de companii din industria de apărare.

Guvernul susține adoptarea inițiativei, motivând că este nevoie de capital privat pentru dezvoltarea capacităților industriale militare, mai ales în contextul creșterii cheltuielilor pentru apărare și al programelor europene de finanțare.

Pe hârtie, formula pare simplă: industria de armament a crescut pe bursă, fondurile de pensii caută randamente, iar statul caută bani. Când toate cele trei nevoi sunt puse în aceeași propoziție, economiile populației devin brusc „capital instituțional autohton”.

ASF amintește că pensiile au totuși alt scop

ASF are o abordare mai puțin entuziastă și amintește că fondurile private de pensii administrează economiile obligatorii sau facultative ale populației pentru asigurarea unui venit la pensionare.

Rolul lor este unul social și financiar, nu acela de a alimenta industrii care prosperă în perioade de război, tensiuni geopolitice și accelerare a cheltuielilor militare.

Autoritatea subliniază că performanțele companiilor din apărare sunt adesea legate de conflicte și instabilitate. În perioade mai liniștite, acțiunile acestor companii pot scădea, iar pierderile s-ar putea reflecta în activele fondurilor de pensii.

Practic, viitorul financiar al pensionarului ar putea deveni mai profitabil atunci când planeta este mai agitată. Nu este tocmai imaginea clasică a unei bătrâneți liniștite.

Participanții plătesc, dar nu aleg

O problemă importantă este lipsa consimțământului individual.

Participarea la Pilonul II este obligatorie pentru categoriile prevăzute de lege, iar contribuabilii nu pot decide în ce sectoare sunt investiți banii lor. Nu pot exclude industria armamentului, nu pot schimba politica fondului în funcție de convingerile personale și nici nu își pot retrage contribuțiile când consideră că direcția investițională este greșită.

Astfel, milioane de români ar putea ajunge să finanțeze indirect companii militare fără să fie întrebați. Statul le oferă libertatea de a contribui obligatoriu și privilegiul de a afla ulterior unde au ajuns banii.

ASF avertizează și asupra riscului reputațional și etic, mai ales dacă produsele sau tehnologiile companiilor finanțate sunt utilizate în conflicte, împotriva populației civile sau în acțiuni care încalcă dreptul internațional.

România are trei companii eligibile

Marea problemă practică este că industria românească de apărare aproape că nu există pe piața bursieră în forma necesară pentru investițiile fondurilor de pensii.

Din cele 347 de companii listate la Bursa de Valori București, numai câteva activează în domenii legate de producția aeronautică civilă sau militară. Dintre acestea, doar trei ar fi eligibile pentru investițiile fondurilor private de pensii: Aerostar, IAR Brașov și Turbomecanica.

La Aerostar și IAR Brașov, acționarii majoritari controlează peste 60% din capital, astfel că numărul acțiunilor disponibile efectiv la tranzacționare este redus.

Turbomecanica are o capitalizare de aproximativ 100 de milioane de lei. Prin comparație, fondurile private de pensii administrau active de aproximativ 217 miliarde de lei la finalul lunii aprilie 2026.

Diferența este atât de mare, încât investițiile serioase în industria românească ar fi greu de realizat fără deformarea pieței. Prin urmare, administratorii ar putea cumpăra acțiuni ale marilor companii militare din străinătate.

Românii ar pune banii, alte state ar dezvolta fabricile, iar proiectul ar continua să fie prezentat drept sprijin pentru industria națională.

ASF cere implicarea CSAT

ASF consideră că proiectul nu ar trebui tratat ca o simplă modificare tehnică a legislației pensiilor private.

Autoritatea solicită ca inițiativa să fie analizată și aprobată de Guvern, Parlament și Consiliul Suprem de Apărare a Țării, deoarece implicațiile depășesc domeniul investițiilor financiare și ating securitatea națională, politica industrială și protejarea economiilor populației.

Consiliul Legislativ a emis, la rândul său, un aviz negativ și a cerut o corelare mai serioasă cu instituțiile competente în domeniul apărării și securității.

Ce ar permite concret proiectul

Legislația actuală permite fondurilor private de pensii să investească până la 50% din active în acțiuni tranzacționate pe piețe reglementate din România, Uniunea Europeană, Spațiul Economic European sau alte state eligibile.

Proiectul ar introduce explicit posibilitatea investițiilor în societăți din domeniul apărării, securității, armamentului convențional și tehnologiilor cu utilizare duală.

Ar rămâne interzise investițiile în companii implicate în producerea armelor interzise prin tratate internaționale, precum minele antipersonal, munițiile cu dispersie și armele chimice sau biologice.

Inițiatorii vorbesc despre diversificarea portofoliilor și susținerea industriei naționale. ASF avertizează însă că, în realitate, banii viitorilor pensionari ar putea alimenta mai ales companiile militare din alte țări.

Guvernul promite investiții strategice. Contribuabilii vin cu economiile. Industria străină ar putea încasa capitalul. Iar pensionarilor le rămâne satisfacția că au participat la strategie, chiar dacă nu i-a întrebat nimeni.