Sorin Grindeanu a mutat disputa pe terenul integrității și a ales o formulare dură: USR ar încerca să „îl spele” pe Dominic Fritz prin noua lege a integrității și să-l scape de conflictul de interese. În aceeași intervenție, liderul PSD a spus că proiectul legii ANI depus de PNL ar fi fost făcut „ca să-l scape pe Fritz și alți penali ai USR”.
Mesajul politic este limpede: PSD nu discută doar despre un text de lege, ci despre cine controlează regulile jocului. Când o lege despre integritate devine imediat armă de partid, miza nu mai este doar procedura parlamentară, ci felul în care marile formațiuni își apără oamenii și își blochează adversarii. În locul unei dezbateri tehnice despre conflictul de interese, scena publică primește un nou episod de acuzații reciproce.
Pentru USR, acuzațiile lui Grindeanu sunt o lovitură directă, mai ales că ele îl vizează pe primarul Timișoarei, Dominic Fritz, și sugerează că legea ar fi croită cu dedicație. Pentru PNL, proiectul ANI intră deja sub suspiciunea că ar servi o soluție politică, nu una instituțională. Rămâne însă neclar, din informațiile disponibile, în ce măsură afirmațiile lui Grindeanu sunt susținute de conținutul concret al legii sau reprezintă mai degrabă o contraofensivă de comunicare.
Cert este că astfel de schimburi nu întăresc deloc ideea de integritate publică. Ele arată, din nou, cât de repede poate fi politizată o temă care ar trebui să țină de reguli clare, nu de protecția de partid. Iar când fiecare tabără vorbește despre moralitate doar ca să lovească în cealaltă, cetățeanul rămâne cu impresia că legea e negociabilă, nu egală pentru toți.
În fond, miza reală este simplă: cine stabilește standardele de integritate în România și dacă acele standarde mai sunt valabile pentru toată lumea sau doar pentru adversarii politici ai momentului.
