Dominic Fritz spune că, după ce își va pierde mandatul de primar al Timișoarei, cel mai probabil va fi angajat de USR și va primi de la partid echivalentul salariului pe care îl încasa în funcția publică. Liderul USR susține că aceasta ar fi soluția „cea mai transparentă”.
Formula aleasă de Fritz nu e doar o chestiune de organizare internă. Ea deschide o discuție mai incomodă despre felul în care partidele își răsplătesc oamenii după ce ies din funcții publice și despre cât de subțire mai este granița dintre finanțarea politică și beneficiul personal. Când un lider de partid ajunge să fie plătit de formațiunea pe care o conduce la un nivel apropiat de salariul de primar, apare inevitabil întrebarea dacă vorbim despre transparență sau despre o formă elegantă de a conserva veniturile politice.
Informația capătă greutate și pentru că nu este prima dată când apar astfel de discuții în jurul USR. În spațiul public a fost invocată și situația lui Cristian Ghinea, despre care se spune că a avut 5.000 de euro de la partid. Chiar și fără a merge mai departe decât datele disponibile acum, episodul arată că partidul intră într-o zonă sensibilă: aceea în care discursul despre reformă se ciocnește de gestionarea banilor proprii.
Politic, miza este clară. USR riscă să fie prins între imaginea de partid care cere reguli stricte și reflexul de a-și proteja propriii lideri prin mecanisme financiare interne. Nu este nevoie de acuzații spectaculoase ca să apară problema. E suficient ca publicul să vadă o nepotrivire între mesajul de integritate și felul în care sunt recompensate pozițiile de vârf.
Fritz a ales să prezinte această variantă drept una transparentă. Dar transparența nu rezolvă automat întrebarea de fond: cât de sănătos este pentru un partid să transforme pierderea unui mandat public într-un salariu plătit din propriul buget? Aici începe adevărata discuție, iar ea nu e deloc comodă pentru USR.
