Puține viețuitoare mîncătoare de rahat glăsuiesc atît de mieros ca patriotul cu batistuță și fainoșag Rareș Bogdan. Ia auziți-l cum își sloboade trilul de sub pervazul Cotroceniului: „Mi-ar fi plăcut ca românii noștri, cetățeanul român, să îl vadă pe acest om, care e președintele României, să vadă cît de respectat este la nivelul forurilor europene. Cred că ar fi extrem de mîndri și s-ar gîndi: «Dom’le, omul ăsta a realizat lucruri extraordinare și a crescut enorm prestigiul României și influența României la nivel european și mondial». Nu are mize. Dînsul nu vrea să pară mai frumos decît e. Domnia-sa face ceea ce trebuie să facă un președinte. Nu umblă să-și construiască o imagine“.
Bun, acum să lărgim puțin cadrul, ca să înțelegem de unde vine frumusețea acestor fraze. Iată ce zicea, în 2015, Marean Vanghelie în stenogramele unor interceptări celebre: „Eu mă duc oricum în seara asta, auzi, să vorbesc cu Rareș, să se ducă mîine dimineață, la prima oră, la Iohannis, înțelegi? Că eu am o… țin relația prin Rareș Bogdan cu Iohannis“.
Carevasăzică, Rareș Bogdan îl băga pe Marean în față la Iohannis ca să-l scape de DNA, căci Almanahe tocmai fusese capturat și anchetat pentru un jaf de 80 de milioane de euro, direct din bugetul sectorului 5. Muncea Rareș pe gratis? Păi, dacă luăm de bună altă interceptare ajunsă pe mîna procurorilor, Marean nu-i rămînea dator: „I-am dat 350.000 de euro la pungă lui Rareș Bogdan că se ruga de mine că nu are după ce să bea apă. E pungaș mare, n-are mamă, n-are tată. Îmi place de el, este conectat și la Mircea Geoană, și la Klaus Iohannis“.
Ei bine, oricît era el de conectat și de mare pungaș, Rareș Bogdan a ajuns pînă la urmă tot la DNA, fiindcă – ghinion! – mai sînt și procurori care n-au lista cu numele protejate. De altfel, șpaga era vizibilă pe el din toate unghiurile. Respira în fiecare detaliu al penajului său. Nu numai în țoalele de cocalar ajuns, în restaurantele, cafenelele și terenurile dobîndite fără acte doveditoare, ci și în traiul pe picior mare afișat fără odihnă și zelul țopîrlănesc cu care-și striga pretutindeni arivismul.
Întrebarea care se pune e: cine l-a scăpat pe eroul Ardealului de la pușcărie? Păi, ne spune chiar el: „omul ăsta, care a realizat lucruri extraordinare și a crescut enorm prestigiul României“. Cum să nu-i dedice oral după oral?
Și tot Rareș Bogdan ne spune, despre proiectele de lege ale securității naționale: „Nu știu cine le-a scris“, deși toată lumea știe că le-a scris prietenul lui Eduard Hellvig, coleg de școală, de partid și de guvernare, tovarăș de vacanțe sponsorizate de cercetați penal și slujitor al aceluiași Iohannis, salvatorul patriotului Rareș Bogdan.
Sursa: Cațavencii
