Ilie Bolojan a fost întrebat, la finalul ședinței de Guvern, dacă va merge pe modelul lui Nicușor Dan și va publica declarația de avere a partenerei sale de viață. Răspunsul premierului demis nu a clarificat nimic esențial.
Întrebarea vine într-un moment în care tema transparenței nu mai este una de imagine, ci una de credibilitate publică. Când șeful Guvernului este chestionat direct despre propriul standard de integritate, orice ezitare devine politică. Nu este vorba doar despre un gest personal, ci despre felul în care puterea acceptă sau nu să fie verificată.
În locul unei asumări ferme, Bolojan a lăsat loc de interpretări. Iar asta contează. Pentru un premier aflat deja sub presiune, refuzul de a răspunde tranșant ridică o întrebare simplă: cere statul transparență de la cetățeni, dar o practică doar selectiv la vârf?
Subiectul capătă greutate și pentru că vine după publicarea declarației de avere de către șeful statului, gest care a ridicat așteptările privind standardul de deschidere pe care ar trebui să-l urmeze și restul executivului. În astfel de momente, diferența dintre discurs și faptă devine vizibilă imediat. Nu mai ajunge invocarea principiilor. Contează dacă ele sunt aplicate sau doar afișate.
Miza politică este clară: încrederea publică nu se construiește din formule prudente, ci din transparență asumată. Iar când răspunsul la o întrebare directă rămâne incomplet, suspiciunea nu se stinge — se amplifică.
