Lidia Vadim-Tudor a readus în prim-plan tensiunea de la Cotroceni, după consultările pentru formarea noului cadru politic. Deputatul AUR susține că partidul a fost ținut deoparte dintr-un proces pe care îl consideră neclar și neconstituțional. „Nu există consultări informale, conform Constituției”, a spus ea, sugerând că întâlnirile de la Palatul Cotroceni au fost organizate peste capul unei formațiuni care revendică un sprijin electoral important.
Mesajul ei merge dincolo de o simplă nemulțumire de partid. Vadim-Tudor a afirmat că AUR a fost exclus „de la consultările informale” și a invocat faptul că formațiunea se află „în topul preferințelor românilor” și a trecut de 40%. În lectura AUR, problema nu este doar procedurală, ci una de reprezentare: dacă un partid cu asemenea scoruri este ignorat, atunci consultarea devine selectivă, iar jocul politic se restrânge la actorii agreați dinainte.
Aici este miza reală. Consultările de la Cotroceni nu sunt doar un ritual instituțional, ci un test de legitimitate pentru felul în care se construiește puterea. Când un partid important reclamă că a fost lăsat pe dinafară, chiar și la nivel de percepție, apare imediat întrebarea dacă formula aleasă urmărește formarea unei majorități funcționale sau doar limitarea vocilor incomode. Pentru opoziție, asemenea episoade devin muniție politică. Pentru putere, riscul este mai mare: orice opacitate alimentează suspiciunea că decizia se ia între puțini, nu în fața electoratului.
Nu este clar, deocamdată, ce formă exactă au avut aceste „negocieri” și în ce măsură excluderea invocată de AUR a fost una formală sau doar politică. Dar chiar și așa, disputa arată cât de fragilă rămâne relația dintre instituțiile de la vârf și partidele care cer să fie tratate ca actori majori. Într-o perioadă în care fiecare semn de închidere a sistemului politic se întoarce împotriva lui, lipsa de transparență costă mai mult decât o simplă iritare de moment.
La final, rămâne o problemă simplă și grea: cine decide, de fapt, cine intră la masă atunci când se redistribuie puterea? Iar răspunsul, dacă este lăsat neclar, nu slăbește doar un partid, ci încrederea în întregul mecanism politic.
