Președintele Nicușor Dan va merge în această lună la New York, la Adunarea Generală a ONU, cu un Falcon 8X închiriat de la Global Jet — același tip de aeronavă folosit și în mandatul lui Klaus Iohannis. Decizia readuce în prim-plan o temă veche și incomodă: costul deplasărilor prezidențiale și felul în care puterea își justifică privilegiile atunci când cere, în același timp, austeritate și disciplină de la ceilalți.
Informațiile disponibile arată că Administrația Prezidențială a plătit până acum sume consistente pentru astfel de zboruri, iar noua deplasare nu face decât să confirme că logica instituției rămâne aceeași. Nu este clar deocamdată dacă vor exista explicații suplimentare privind alegerea exactă a acestei aeronave ori compararea costurilor cu alte variante. Dar faptul că se repetă același model, pe aceeași rută politică, spune multe despre reflexele de la vârful statului.
Miza nu este doar una de protocol. Într-o perioadă în care orice cheltuială publică este privită cu suspiciune, iar discursul despre responsabilitate bugetară a devenit obligatoriu, astfel de deplasări cer transparență maximă. Când instituția prezidențială mizează pe formule scumpe și puțin explicate, spațiul pentru critică se lărgește firesc. Nu pentru că prezența la ONU ar fi inutilă, ci pentru că statul român continuă să comunice prost ce plătește, de ce plătește și cine asumă costul politic.
În fond, problema nu este doar avionul. Problema este obișnuința puterii de a trata opac cheltuieli care, în ochii publicului, au devenit simbolul unei distanțe tot mai mari între instituții și cetățeni. Iar această distanță costă nu doar bani, ci și încredere.
