USR încearcă să explice una dintre cele mai tensionate mutări ale sale din ultima perioadă: abandonarea Elenei Lasconi în favoarea lui Nicușor Dan. Radu Miruță a spus, într-un interviu pentru Adevărul, că decizia a venit după anularea alegerilor prezidențiale și că, la acel moment, „toate cifrele arătau că acolo este șansa cea mai mare”.
Formula spune tot. Nu vorbim despre un gest de consecvență politică, ci despre o repoziționare făcută la rece, pe baza calculelor electorale. Când un partid își schimbă sprijinul în funcție de sondaje și probabilități, mesajul transmis propriului electorat este brutal: loialitatea durează doar cât rămâne convenabilă.
Miruță nu ascunde logica deciziei. Pentru USR, prioritatea nu a fost păstrarea unei linii clare în jurul Elenei Lasconi, ci identificarea candidatului cu cele mai mari șanse de a merge mai departe. În termeni politici, este o mutare defensivă. În termeni de credibilitate, însă, costul e evident. Un partid care își schimbă sprijinul după anularea alegerilor și după citirea cifrelor își asumă și întrebarea firească: mai există principii sau doar oportunitate?
Pe fond, episodul arată tensiunea dintre discursul public și calculul intern. USR a transmis, de fapt, că victoria potențială cântărește mai mult decât fidelitatea față de propriul candidat. Iar asta nu e o simplă nuanță, ci o alegere politică dură, cu efecte asupra încrederii în partid și asupra felului în care acesta își cere voturile.
Într-o scenă politică deja fragilă, astfel de răsturnări nu repară nimic. Ele doar confirmă că, pentru unele partide, candidatul este susținut atâta timp cât rămâne util. Când utilitatea dispare, rămân explicațiile și calculele.
