Primarul Capitalei și prim-vicepreședintele PNL Ciprian Ciucu a reacționat după ce Ilie Bolojan a fost huiduit la Constanța, de Ziua Marinei, acuzând existența unei „regii” puse la cale de „adversarii democrației”.
Bolojan a fost întâmpinat cu huiduieli în timpul discursului susținut pe 15 august, iar din mulțime s-au auzit inclusiv scandări precum „Bolojan, acasă!”.
Ciucu nu a tratat momentul drept ceea ce este în mod normal într-o democrație — o manifestare publică de nemulțumire — ci a sugerat că reacția ar fi fost organizată de persoane ostile democrației.
„Știa că va fi huiduit după toată campania oribilă dusă în acest an împotriva sa”, a transmis liderul PNL. El a adăugat că Bolojan cunoștea și „regia” unor asemenea manifestări, despre care a afirmat că este organizată de „adversarii democrației”.
Eticheta este gravă.
Într-o democrație, cetățeanul care huiduie un politician nu devine prin acest simplu fapt adversarul sistemului democratic.
Dimpotrivă, libertatea de exprimare presupune inclusiv dreptul oamenilor de a-și manifesta zgomotos nemulțumirea față de cei care îi conduc.
Ciucu transformă huiduiala într-un atac asupra democrației
Ciprian Ciucu încearcă să prezinte episodul de la Constanța drept o acțiune politică pregătită împotriva premierului.
El afirmă că Ilie Bolojan știa dinainte că va fi huiduit, după o campanie pe care o califică drept „oribilă”, dar că a mers la Ziua Marinei deoarece „cineva trebuia să fie acolo și să reprezinte statul român”.
Prezența premierului la un eveniment oficial nu este însă pusă în discuție.
Problema este calificarea celor care l-au contestat drept „adversari ai democrației”.
Un politician poate considera huiduielile nedrepte, organizate, exagerate sau motivate politic. Poate prezenta dovezi că au existat persoane mobilizate special pentru protest.
Dar simpla opoziție publică față de un premier nu este o agresiune împotriva democrației.
Democrația nu înseamnă aplauze obligatorii pentru reprezentanții statului.
Oamenii nu sunt obligați să îl aplaude pe premier
Ilie Bolojan ocupă una dintre cele mai importante funcții politice din România și a luat, împreună cu Guvernul său, decizii care au afectat direct veniturile, taxele și serviciile publice.
Este firesc ca asemenea politici să genereze atât susținere, cât și opoziție.
Cetățenii prezenți la o ceremonie publică nu au obligația să ofere unui premier o zonă de confort.
Pot să îl aplaude.
Pot să tacă.
Pot să îl huiduie.
Atâta timp cât manifestarea rămâne pașnică și în limitele legii, toate reprezintă forme de exprimare publică.
Când liderii politici încep să împartă populația între susținători respectabili și „adversari ai democrației”, doar pentru că aceștia din urmă protestează, sensul democrației este răsturnat.
„Adversarii democrației”, expresia care înlocuiește explicațiile
Ciucu nu a prezentat public dovezi că toate persoanele care l-au huiduit pe Bolojan făceau parte dintr-o operațiune coordonată împotriva democrației.
A vorbit despre o „regie”.
A vorbit despre „adversari”.
A vorbit despre o campanie împotriva premierului.
Dar între existența unei mobilizări politice și catalogarea manifestanților drept adversari ai democrației este o diferență uriașă.
Partidele politice organizează manifestații.
Sindicatele organizează proteste.
Grupurile civice mobilizează cetățeni.
Opoziția încearcă să exploateze nemulțumirea față de Guvern.
Toate acestea fac parte din funcționarea normală a unei democrații.
Dacă există probe privind o acțiune ilegală, ele trebuie prezentate.
Dacă nu există, rămâne doar o etichetă politică aplicată unor cetățeni care au îndrăznit să huiduie puterea.
România a trecut deja prin cea mai controversată decizie electorală din ultimii 35 de ani
Ironia este cu atât mai mare cu cât expresia „adversarii democrației” este folosită într-o țară în care dezbaterea privind însăși funcționarea democrației nu s-a încheiat după anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024.
Pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a anulat întregul proces electoral prezidențial și a dispus reluarea lui de la zero, după declasificarea unor documente provenite de la instituțiile de securitate.
CCR a justificat măsura prin nereguli pe care le-a considerat suficient de grave pentru a afecta caracterul liber și corect al alegerilor. Curtea a invocat, între altele, afectarea egalității de șanse între candidați și distorsionarea procesului electoral.
Decizia a rămas însă una dintre cele mai controversate din istoria postdecembristă a României și continuă să fie criticată de o parte a societății și a clasei politice.
Unii dintre contestatarii ei au calificat-o inclusiv drept o „lovitură de stat constituțională”. Aceasta este o caracterizare politică, nu o constatare juridică.
Dar tocmai existența unei asemenea rupturi de încredere ar trebui să îi facă pe politicieni mult mai prudenți atunci când vorbesc despre „dușmanii democrației”.
CCR a anulat votul. Cetățenii care huiduie sunt însă cei etichetați
Ciucu îi numește astăzi „adversarii democrației” pe cei despre care afirmă că au organizat huiduielile împotriva lui Bolojan.
Standardul este cel puțin curios.
În decembrie 2024, milioane de voturi exprimate într-un scrutin prezidențial au fost anulate printr-o hotărâre fără precedent a Curții Constituționale.
Indiferent dacă decizia CCR este considerată corectă sau profund greșită, acela a fost unul dintre cele mai importante momente pentru democrația românească.
Dezbaterea asupra lui ar trebui să fie incomparabil mai serioasă decât indignarea provocată de câteva sute de oameni care huiduie un premier la Constanța.
Democrația nu este amenințată pentru că un politician este fluierat.
Democrația devine vulnerabilă atunci când cetățenii ajung să creadă că votul lor nu mai contează, că instituțiile nu mai sunt imparțiale și că orice critic al puterii poate fi etichetat drept extremist sau adversar al ordinii democratice.
Bolojan poate reprezenta statul și poate fi huiduit în același timp
Argumentul lui Ciucu că Bolojan a mers la Constanța pentru că „cineva trebuia să reprezinte statul român” nu are legătură cu dreptul publicului de a reacționa.
Cele două lucruri nu se exclud.
Bolojan avea dreptul și obligația instituțională de a participa.
Cetățenii aveau dreptul să își exprime nemulțumirea.
Un premier nu devine mai puțin reprezentant al statului pentru că este huiduit.
Iar cei care îl huiduie nu încetează să fie cetățeni ai aceluiași stat.
Aceasta este exact diferența dintre reprezentarea instituțională și cultul personalității.
Un politician nu poate confisca termenul „democrație”
Democrația nu aparține PNL.
Nu aparține lui Ciprian Ciucu.
Nu aparține lui Ilie Bolojan și nici adversarilor lor politici.
Ea aparține cetățenilor, inclusiv celor care votează împotriva puterii și celor care ies în stradă sau huiduie la un eveniment public.
Expresii precum „dușmanii democrației” sau „adversarii democrației” trebuie folosite cu maximă responsabilitate.
Altfel, ele devin simple arme retorice prin care orice formă de opoziție este delegitimată.
Astăzi este un grup care îl huiduie pe Bolojan.
Mâine poate fi un protest împotriva taxelor.
Poimâine o manifestație împotriva unei legi.
Dacă fiecare contestare devine automat un atac asupra democrației, atunci democrația ajunge să însemne doar liniște în jurul celor aflați la putere.
Huiduiala nu este lovitură de stat
Ciprian Ciucu poate fi solidar cu Ilie Bolojan.
Poate considera că premierul este atacat nedrept.
Poate susține că reformele acestuia sunt necesare și că oamenii vor înțelege rezultatele mai târziu.
Dar nu poate transforma simpla nemulțumire publică într-o probă de ostilitate față de democrație.
Pe 15 august, la Constanța, un politician a fost huiduit.
Atât.
Nu a fost împiedicat să vorbească prin violență, statul nu a fost atacat, instituțiile nu au fost ocupate și ordinea constituțională nu a fost răsturnată.
Au existat oameni care nu îl mai vor pe Bolojan și au spus-o zgomotos.
Într-o democrație, asta nu este problema.
Problema începe atunci când puterea consideră că numai aplauzele sunt democratice.
Singurii dusmani ai natiunii, asa cum a spus si Eminescu, sunt liberalii.
Eu ii mai adaug si pe useristi.
Cu alte cuvinte, liberalii si useristii sunt dusmanii natiunii.