Ilie Bolojan a cerut „mobilizare generală” pentru echipamente antidronă, după incidentul petrecut în zona localității Luncavița, din județul Tulcea, la numai cinci kilometri de granița cu Ucraina. O echipă a Ministerului Apărării Naționale, sprijinită de un elicopter IAR PUMA 330 SOCAT, cercetează zona. Reacția vine într-un moment în care frontiera de est rămâne vulnerabilă, iar statul este obligat să răspundă rapid la riscuri care nu mai pot fi tratate ca episoade izolate.
Mesajul premierului demis are și o miză politică limpede: cere activare instituțională într-un domeniu în care România a părut adesea să reacționeze mai degrabă decât să prevină. În fața unei amenințări care se apropie de teritoriul românesc, întrebarea nu mai este dacă există alertă, ci dacă statul are, în fapt, capacitatea de a o gestiona coerent. Faptul că discuția ajunge din nou la dotări de bază spune destul de mult despre întârzierea cu care securitatea a fost tratată în termeni practici.
În astfel de situații, cuvintele despre vigilență sunt ieftine. Ceea ce contează este dacă instituțiile pot livra echipamente, proceduri și coordonare înainte ca următorul incident să devină un test mai dur. Iar la Tulcea, tocmai asta rămâne de demonstrat: că mobilizarea nu se oprește la declarații, ci produce capacitate reală de apărare.
