Europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea critică dur noile politici europene privind încălzirea locuințelor și extinderea sistemului de taxare a emisiilor, avertizând că milioane de români din mediul rural ar putea fi obligați să suporte costuri pe care pur și simplu nu și le permit.
Piperea invocă situația celor aproximativ 3,5 milioane de locuințe din România care folosesc combustibili solizi pentru încălzire, în principal lemn, și susține că politicile Green Deal vor pune o presiune tot mai mare pentru înlocuirea sobelor tradiționale cu sisteme moderne precum pompe de căldură, centrale performante sau alte soluții cu emisii reduse.
Cifra de 3,5 milioane de gospodării nu este inventată. Ea apare în documentele strategice ale statului român, care arată că un număr foarte mare de locuințe, în special din mediul rural, se încălzesc cu lemn în sobe cu randament scăzut.
Piperea avertizează asupra costurilor suportate de românii din mediul rural
Gheorghe Piperea susține că politicile climatice europene sunt concepute departe de realitatea financiară a milioane de familii din România.
În multe sate, soba pe lemne nu reprezintă o alegere ideologică și nici un moft. Este singura soluție disponibilă.
Rețeaua de gaze nu există în numeroase localități, încălzirea electrică este costisitoare, iar instalarea unei pompe de căldură presupune investiții de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii de euro, la care se pot adăuga lucrări de izolare, modificarea instalațiilor și creșterea consumului de electricitate.
În aceste condiții, o tranziție energetică impusă rapid poate deveni o povară uriașă pentru gospodăriile cu venituri mici.
3,5 milioane de locuințe folosesc combustibili solizi
Problema ridicată de Piperea are o bază economică reală.
Strategia energetică a României arată că aproximativ 3,5 milioane de locuințe folosesc combustibili solizi, în principal lemn, dar și cărbune, în sobe cu randament redus.
Documentele guvernamentale mai vechi arătau că aproximativ 90% dintre gospodăriile rurale și 15% dintre cele urbane se încălzeau predominant cu lemn, de multe ori în sobe fără filtre și cu ardere incompletă.
Asta înseamnă că orice reglementare europeană privind încălzirea locuințelor lovește România într-un mod complet diferit față de statele occidentale, unde infrastructura de gaze, termoficare și electricitate este mult mai dezvoltată.
Pentru Bruxelles poate fi o politică de decarbonizare. Pentru o familie dintr-un sat românesc poate însemna câteva salarii sau pensii cheltuite pentru schimbarea sistemului de încălzire.
ETS2 va pune un preț suplimentar pe emisiile din clădiri
Una dintre principalele ținte ale criticilor lui Piperea este ETS2, noul sistem european de comercializare a certificatelor de emisii pentru clădiri, transport rutier și alte sectoare.
Sistemul urmează să devină pe deplin operațional în 2028. Furnizorii de combustibili vor trebui să cumpere certificate corespunzătoare emisiilor generate de produsele pe care le introduc pe piață.
În practică, o parte a costurilor poate ajunge în prețurile plătite de consumatori pentru încălzire și transport.
Aceasta este problema esențială pentru România: tranziția energetică nu se produce într-o economie în care toate familiile dispun de economii pentru investiții de zeci de mii de lei.
Bruxellesul vorbește despre decarbonizare. Milioane de români vor calcula însă cât costă lemnele, energia electrică și următoarea factură.
Green Deal riscă să transforme sărăcia energetică într-o problemă și mai mare
Aici critica lui Piperea devine relevantă.
România are una dintre cele mai mari populații rurale din Uniunea Europeană și milioane de gospodării care folosesc sisteme de încălzire ieftine și simple.
Aceste familii nu pot fi tratate ca proprietarii unor locuințe din Berlin, Amsterdam sau Bruxelles.
O pompă de căldură performantă presupune nu doar achiziția echipamentului, ci deseori și izolarea locuinței, schimbarea instalației termice și o rețea electrică suficient de puternică.
Într-o casă veche, slab izolată și situată într-un sat fără infrastructură modernă, factura finală poate deveni prohibitivă.
O politică europeană care ignoră aceste diferențe riscă să transforme tranziția verde într-o taxă suplimentară pentru cei mai săraci.
Panourile fotovoltaice nu sunt gratuite
Piperea critică și discursul potrivit căruia gospodăriile își pot reduce simplu costurile prin instalarea de panouri fotovoltaice.
Un sistem fotovoltaic performant, cu invertor, structură, instalare și baterii pentru stocare, poate ajunge la zeci de mii de lei în lipsa unor subvenții.
Bateriile reprezintă una dintre cele mai costisitoare componente, iar acestea nu au o durată de viață nelimitată.
Există programe de finanțare care reduc investiția inițială, însă accesul la ele nu este universal și nici permanent.
Pentru o familie cu venituri modeste, chiar și contribuția proprie poate fi dificil de suportat.
România are nevoie de tranziție, dar nu de tranziție pe datorie
Reducerea poluării și modernizarea sistemelor de încălzire sunt obiective legitime.
Sobele vechi cu ardere incompletă produc particule fine și poluanți care afectează calitatea aerului și sănătatea. Acesta este un fapt documentat atât de autoritățile europene, cât și de cele internaționale.
Dar eliminarea poluării nu se poate face prin simpla transmitere a facturii către cetățean.
Dacă Uniunea Europeană și Guvernul României vor modernizarea a milioane de gospodării, atunci programele de finanțare trebuie să acopere o parte substanțială a investiției.
Altfel, Green Deal riscă să fie perceput nu ca un proiect de modernizare, ci ca o succesiune de obligații financiare impuse unor oameni care nu au resursele necesare pentru a le respecta.
Bruxellesul trebuie să țină cont de realitatea satului românesc
România nu poate copia mecanic modelul energetic al statelor bogate din vestul Europei.
În milioane de locuințe, lemnul este singura sursă sigură de căldură. Rețelele de distribuție sunt incomplete, veniturile sunt mici, iar multe case necesită investiții majore înainte de instalarea unor tehnologii moderne.
Politicile climatice pot avea sens pe hârtie și pot produce efecte profund nedrepte atunci când sunt aplicate fără adaptare la condițiile locale.
Piperea exagerează atunci când prezintă schimbarea celor 3,5 milioane de sobe drept o obligație directă deja stabilită de ETS2.
Dar avertismentul său privind costul social al tranziției nu poate fi ignorat.
Pentru milioane de români, problema nu este dacă o pompă de căldură este mai ecologică decât o sobă.
Problema este dacă își permit să o cumpere.
