Dragoș Pîslaru a ajuns să transmită, practic, un avertisment către propriul guvern. În calitate de ministru interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene, el critică proiectul noii Legi a salarizării pentru că nu preia modificările cerute de instituția pe care o conduce în privința angajaților care lucrează cu fonduri europene.
Mesajul e dur și spune mult despre felul în care funcționează, uneori, statul român: un ministru este nevoit să tragă semnalul de alarmă împotriva unei alte zone a executivului, în loc să existe o decizie coerentă și rapidă. Potrivit informațiilor disponibile, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene avertizează că lipsa acestor schimbări poate afecta direct oamenii care gestionează bani europeni și, implicit, ritmul absorbției.
O lege care naște tensiuni înainte să fie adoptată
Miza nu este doar una de resurse umane. În joc este capacitatea administrației de a păstra personal suficient de bine plătit și stabil pentru un domeniu în care greșelile costă bani, timp și credibilitate. Dacă proiectul legii ignoră cererile formulate de MIPE, semnalul politic este clar: guvernul promite reformă, dar lasă din nou nerezolvat exact mecanismul care face posibilă accesarea fondurilor.
Situția ridică și o problemă de transparență și de coordonare. Nu este clar deocamdată de ce observațiile ministerului nu se regăsesc în proiectul de lege și cine își asumă această omisiune. În astfel de cazuri, birocrația nu mai pare o chestiune tehnică, ci o frână politică ce poate afecta direct interesul public.
Pîslaru apasă pe o rană veche: statul vrea rezultate din fonduri europene, dar tratează adesea cu superficialitate oamenii care le administrează. Iar când un ministru ajunge să își avertizeze propriul portofoliu, problema nu mai este de nuanță administrativă. Este un semn că reforma e încă blocată între declarații și realitatea din ministere.
