Petrișor Peiu îl acuză pe Nicușor Dan că ascunde de români valoarea ajutorului acordat Ucrainei
Liderul AUR Petrișor Peiu lansează un atac dur la adresa președintelui Nicușor Dan, pe care îl acuză că își arogă dreptul de a ascunde o parte din cheltuielile publice și că refuză să comunice valoarea totală a sprijinului oferit Ucrainei.
Peiu susține că argumentul invocat de șeful statului, potrivit căruia publicarea informațiilor ar putea dezvălui Rusiei ce armament a cedat România și ce capacități militare mai deține, nu justifică secretizarea valorii totale a ajutorului.
În opinia sa, autoritățile ar putea proteja detaliile operative și tipurile de echipamente transferate, dar ar trebui să comunice contribuabililor suma totală cheltuită.
„Nicușor Dan își arogă singur un drept pe care Constituția nu i-l oferă: acela de a secretiza o parte din cheltuielile publice”, afirmă liderul AUR.
Președintele refuză să spună cât a costat ajutorul pentru Ucraina
Petrișor Peiu identifică două probleme majore în poziția exprimată de Nicușor Dan.
Prima este refuzul de a comunica valoarea sprijinului financiar și militar acordat Ucrainei. A doua este justificarea potrivit căreia publicarea datelor ar putea oferi Rusiei informații despre armamentul cedat de România.
Liderul AUR susține că cele două informații nu trebuie confundate.
Valoarea totală a ajutorului ar putea fi făcută publică fără prezentarea listelor de armament, a cantităților, a unităților de proveniență sau a capacităților militare rămase în dotarea României.
Statul poate proteja informațiile care țin efectiv de securitatea națională fără să transforme întreaga cheltuială într-un secret inaccesibil cetățenilor.
Închiderea completă a informației ridică suspiciunea că argumentul militar este folosit pentru a evita orice control public asupra banilor cheltuiți.
Secrete militare sau secretizarea banilor contribuabililor?
Apărarea națională presupune în mod firesc existența unor informații clasificate. Tipurile de armament, cantitățile, traseele logistice și capacitățile operative nu trebuie expuse public dacă divulgarea lor poate pune în pericol securitatea statului.
Dar suma totală cheltuită reprezintă o informație de altă natură.
Petrișor Peiu afirmă că Nicușor Dan putea indica valoarea totală a sprijinului, păstrând în continuare secrete detaliile militare.
Refuzul de a face această separare transformă secretizarea dintr-un instrument de protecție într-un scut politic împotriva întrebărilor legitime.
Românii nu cer coordonatele depozitelor militare și nici inventarul complet al armatei. Cer să știe cât a plătit statul în numele lor.
Peiu: Este cinic să spui că România și-a cedat armamentul
Liderul AUR critică și implicația declarației prezidențiale potrivit căreia publicarea ajutorului ar putea arăta ce armament a fost transferat și ce echipamente mai are România.
Peiu consideră că este „un cinism absolut condamnabil” ca autoritățile să lase impresia că statul român și-ar fi slăbit propria capacitate de apărare prin cedarea armamentului către alte țări.
Aceasta este o acuzație politică gravă, iar președintele și Guvernul ar trebui să explice clar dacă transferurile au afectat sau nu capacitatea României de a-și îndeplini obligațiile de apărare.
Secretizarea nu poate înlocui răspunsul.
Cetățenii au dreptul să știe dacă sprijinul acordat Ucrainei a fost însoțit de măsuri pentru refacerea stocurilor, înlocuirea echipamentelor și menținerea capacității operaționale a armatei române.
În lipsa unor explicații, autoritățile cer populației să creadă că securitatea țării este protejată, fără să ofere suficiente elemente pentru verificarea acestei afirmații.
Petrișor Peiu acuză consolidarea unui regim autocratic
Peiu merge mai departe și susține că decizia de a ascunde o parte din cheltuielile publice ar reprezenta o manifestare de comportament autocratic.
El îl compară pe Nicușor Dan cu regele Carol al II-lea, invocând precedentul unui regim în care deciziile importante erau concentrate la vârful statului și ținute departe de controlul public.
Comparația exprimă o critică reală privind limitele puterii prezidențiale.
Președintele nu poate decide singur că o categorie întreagă de cheltuieli publice devine inaccesibilă cetățenilor. Clasificarea informațiilor trebuie să aibă o bază legală, o procedură și o justificare concretă.
Altfel, securitatea națională poate deveni formula universală prin care puterea ascunde orice cheltuială incomodă.
Transparența cheltuielilor face parte din contractul dintre stat și cetățean
Petrișor Peiu amintește că transparența banilor publici reprezintă una dintre condițiile de bază ale funcționării unei democrații.
Cetățenii plătesc taxe și impozite, iar statul trebuie să explice cum sunt utilizate aceste resurse.
Contribuabilul nu finanțează Guvernul, Președinția sau armata pe baza unui cec în alb. El are dreptul să afle ce sume sunt cheltuite, cine aprobă plățile și care este justificarea lor.
Încrederea în instituții nu poate exista atunci când statul cere bani, dar refuză să prezinte destinația lor.
Cu cât autoritățile ascund mai mult, cu atât crește suspiciunea că secretul nu protejează doar informații militare, ci și decizii politice pe care puterea nu dorește să le explice.
Peiu lansează suspiciuni privind alte cheltuieli ascunse
Liderul AUR întreabă dacă, sub protecția secretizării, ar putea fi ascunse și alte tipuri de cheltuieli, precum activități de lobby, deplasări, întâlniri sau evenimente finanțate din bani publici.
Peiu folosește exemple provocatoare, întrebând retoric dacă oficiali ai statului ar putea organiza întâlniri pe un iaht la Monaco sau deplasări cu avionul privat.
Aceste exemple sunt speculative și nu sunt însoțite de dovezi că asemenea evenimente ar fi avut loc. Ele nu pot fi prezentate drept fapte.
Întrebarea de fond rămâne însă legitimă: ce mecanisme de control există pentru a garanta că regimul informațiilor clasificate nu este folosit pentru a ascunde cheltuieli fără legătură directă cu securitatea națională?
Într-un stat democratic, secretizarea trebuie să fie excepția, nu regula. Iar fiecare excepție trebuie să poată fi verificată de instituții independente.
Secretul total creează teren pentru suspiciuni
Atunci când statul refuză să comunice chiar și suma totală a unei cheltuieli, apar inevitabil întrebări, bănuieli și scenarii.
Acestea nu pot fi eliminate prin etichetarea criticilor drept iresponsabili sau prin repetarea formulei „securitate națională”.
Autoritățile trebuie să ofere suficiente informații pentru ca publicul să poată distinge între o decizie legitimă de apărare și o cheltuială ascunsă de controlul democratic.
Opacitatea nu protejează încrederea publică. O distruge.
Dacă sprijinul pentru Ucraina este justificat strategic, dacă valoarea sa este sustenabilă și dacă România și-a protejat capacitatea de apărare, atunci Președinția și Guvernul ar trebui să poată explica acest lucru fără să divulge secrete militare.
Refuzul total sugerează că puterea nu vrea doar să protejeze informații sensibile. Vrea să evite răspunderea.
Nicușor Dan trebuie să explice baza legală a secretizării
Petrișor Peiu cere clarificarea temeiului legal în baza căruia valoarea ajutorului acordat Ucrainei este ținută departe de contribuabili.
Nu este suficient ca președintele să invoce riscul ca Rusia să afle ce armament a fost transferat.
Trebuie explicat cine a dispus clasificarea, prin ce act, pentru ce perioadă, la ce nivel și de ce nu poate fi separată valoarea financiară totală de detaliile operative.
În lipsa acestor răspunsuri, secretizarea pare o decizie politică unilaterală, nu o măsură strict delimitată de protejare a securității naționale.
Președintele nu poate cere cetățenilor să accepte că banii lor sunt cheltuiți corect doar pentru că el le spune să aibă încredere.
România nu poate repeta politica deciziilor ascunse
Comparația cu regimul lui Carol al II-lea este dură și discutabilă, dar avertismentul din spatele ei nu trebuie ignorat.
Istoria arată că puterea concentrată, deciziile secrete și eliminarea controlului public produc abuzuri, erori și neîncredere.
Sprijinul acordat Ucrainei poate conține informații care trebuie protejate. Dar acest lucru nu îi oferă președintelui dreptul de a transforma întreaga cheltuială într-o zonă interzisă cetățenilor.
Nicușor Dan trebuie să explice cât a costat ajutorul, în ce bază legală a fost aprobat și cum a fost protejată capacitatea de apărare a României.
Altfel, secretul militar riscă să devină acoperirea perfectă pentru lipsa de transparență politică.
