Diana Buzoianu promite apă gratuită, dar libertatea se oprește la limita stabilită de stat

Administrația Națională „Apele Române” încearcă să liniștească populația după scandalul provocat de proiectul Ministerului Mediului privind sancționarea captărilor ilegale de apă. Instituția susține că românii nu vor fi taxați și nu vor risca închisoarea pentru folosirea apei din fântânile proprii.

Mesajul oficial vine însă cu o limită precisă: utilizarea este liberă numai pentru nevoile gospodăriei proprii și numai dacă debitul prelevat nu depășește 0,2 litri pe secundă.

Aceasta înseamnă aproximativ 12 litri pe minut, 720 de litri pe oră sau 17,28 metri cubi într-o zi, dacă pomparea se desfășoară continuu.

Așadar, comunicarea liniștitoare a autorităților conține chiar ea condiția care ridică cele mai multe întrebări: ce se întâmplă după depășirea acestui prag?

Apele Române spun că apa este gratuită, dar numai în anumite condiții

ANAR afirmă că oamenii își pot construi fântâni și pot utiliza gratuit apa pentru băut, spălat, udatul grădinii, adăpatul animalelor și alte nevoi ale gospodăriei.

Instituția invocă articolul 9 alineatul 2 din Legea apelor, care permite folosirea liberă a apelor de suprafață și subterane pentru trebuințele gospodăriei proprii, în limita unui debit de 0,2 litri pe secundă. În aceste condiții, persoanelor fizice nu li se aplică sistemul de contribuții, plăți, tarife și penalități din domeniul gospodăririi apelor.

Afirmația că „apa din fântână este gratuită” nu este, prin urmare, una absolută. Ea este legată de destinația apei, de debitul captat și de încadrarea consumului în nevoile gospodăriei proprii.

Autoritățile omit însă să explice simplu și direct ce regim se aplică atunci când limita este depășită.

Pragul de 17,28 metri cubi pe zi ridică întrebări

ANAR prezintă cantitatea de 17,28 metri cubi pe zi drept una considerabil mai mare decât consumul obișnuit al unei gospodării.

Pentru consumul casnic obișnuit, această afirmație poate fi corectă. Dar situația se schimbă în gospodăriile rurale care au animale, solarii, livezi sau suprafețe mai mari de grădină.

În perioadele de secetă, o pompă poate depăși ușor debitul menționat, chiar dacă apa nu este folosită industrial și nici comercial, ci pentru menținerea unei gospodării sau a unei mici exploatații agricole.

În acest punct, mesajul Ministerului Mediului și cel al Apelor Române devin neclare. Oamenilor li se spune că nu au motive să se teamă, dar li se oferă simultan un prag tehnic după care folosirea apei nu mai beneficiază automat de excepția legală.

Depășirea limitei nu înseamnă automat că persoana va plăti o taxă sau va răspunde penal. Poate însemna însă că utilizarea trebuie autorizată și că intră într-un alt regim juridic și economic.

Tocmai această diferență trebuia explicată de la început.

Diana Buzoianu și Ministerul Mediului comunică doar jumătatea convenabilă

Ministerul Mediului respinge acuzațiile privind taxarea fântânilor și susține că proiectul vizează doar captările ilegale de amploare, poluarea gravă și faptele care pot produce daune semnificative mediului.

Dar cetățenii nu au nevoie doar de asigurări generale. Au nevoie de răspunsuri concrete.

Ce se întâmplă dacă o gospodărie depășește temporar debitul de 0,2 litri pe secundă? Este necesară autorizație? Se plătesc contribuții? Cum va fi măsurat consumul? Cine va face verificările? Ce sancțiuni pot fi aplicate? Cum se diferențiază o gospodărie rurală de o captare economică?

Diana Buzoianu și instituțiile din subordine afirmă că folosirea apei rămâne gratuită, dar această gratuitate este prezentată fără a insista asupra condițiilor și limitelor prevăzute de lege.

Nu este o contradicție juridică în sens strict. Este însă o comunicare incompletă, construită pentru a liniști publicul fără a explica ce urmează dincolo de pragul indicat chiar de autorități.

Fermierii nu folosesc apa ca o gospodărie obișnuită

Cea mai mare problemă este încercarea de a închide întreaga dezbatere prin exemplul unei gospodării care folosește apa pentru băut, spălat și udatul unei grădini mici.

Scandalul de la Lungulețu nu a pornit de la un pahar cu apă sau de la câteva straturi de legume. A pornit de la nevoia fermierilor de a iriga suprafețe agricole într-o țară în care infrastructura publică este insuficientă.

Pentru un agricultor, limita de 0,2 litri pe secundă este complet diferită de consumul unei familii. Irigarea culturilor presupune volume mai mari, mai ales în perioadele de secetă extremă.

ANAR spune că nu trebuie pus semnul egal între o fântână gospodărească și captările ilegale realizate la scară mare, în scop economic. Această diferențiere este justificată. Problema este că tocmai micii fermieri și producătorii de subzistență se pot situa între cele două categorii.

Ei nu sunt simpli consumatori casnici, dar nici mari exploatatori industriali ai resurselor de apă.

Legea trebuie să spună clar unde sunt încadrați.

După limita gratuită începe birocrația

În realitate, disputa nu este despre dreptul unei familii de a scoate o găleată de apă din fântână. Nimeni nu susține serios că acest gest va fi pedepsit cu închisoarea.

Disputa este despre momentul în care utilizarea apei depășește limita gospodărească stabilită de lege.

De la acel nivel pot apărea obligații de autorizare, avizare, monitorizare și plată. Sistemul contribuțiilor și tarifelor se aplică, în principiu, utilizatorilor resurselor de apă, în timp ce persoanele fizice care se încadrează în excepția pentru consumul gospodăresc sunt scutite.

Prin urmare, autoritățile nu pot spune doar că apa este gratuită. Trebuie să precizeze că gratuitatea este condiționată și să explice exact ce obligații apar când condițiile nu mai sunt îndeplinite.

Altfel, cetățeanul află mai întâi că nu are de ce să se teamă și abia apoi descoperă că trebuie să respecte limite, proceduri și interpretări administrative.

Statul trebuie să explice, nu să eticheteze orice critică drept fake news

ANAR califică informațiile despre taxarea fântânilor și răspunderea penală drept „fake news”.

Este corect să fie demontată afirmația falsă potrivit căreia orice persoană care folosește o fântână proprie va plăti automat taxe sau va ajunge la închisoare.

Dar instituția nu poate folosi eticheta de „fake news” pentru a evita întrebările legitime privind depășirea pragului, utilizarea apei în agricultură și regimul aplicabil captărilor care nu mai sunt considerate strict gospodărești.

O comunicare onestă ar fi trebuit să spună direct:

Apa rămâne gratuită pentru nevoile gospodăriei proprii, în limita debitului legal. Pentru consumuri mai mari sau activități economice pot fi necesare avize, autorizații și plăți, iar sancțiunile penale privesc faptele ilegale care produc sau pot produce daune semnificative.

Aceasta este explicația completă. Restul este propagandă instituțională construită din jumătăți de adevăr.

Apa din fântână este gratuită, dar nu fără limite

Diana Buzoianu și Ministerul Mediului încearcă să transmită că nimic nu se schimbă pentru cetățeanul obișnuit.

Totuși, chiar instituțiile statului recunosc că folosirea liberă a apei este condiționată de un debit maxim și de utilizarea exclusivă pentru nevoile gospodăriei proprii.

Peste acest nivel nu apare automat o taxă și nici un dosar penal, dar dispare protecția clară oferită de excepția legală. De aici încep avizele, autorizațiile, posibilele contribuții și riscul unor sancțiuni dacă apa este captată în afara legii.

Așadar, formula „apa din fântâni rămâne gratuită” este adevărată doar pe jumătate.

Întrebarea pe care Diana Buzoianu și Apele Române trebuie să o lămurească nu este dacă oamenii pot bea apă din propria fântână. Întrebarea este ce li se întâmplă celor care depășesc pragul stabilit de stat pentru a-și uda terenurile, a-și întreține animalele sau a-și salva culturile.