Automobile Dacia transmite un semnal extrem de dur pentru economia României: compania renunță la planul de extindere a fabricii de la Mioveni la 400.000 de mașini anual.
Anunțul vine exact în momentul în care Ilie Bolojan se întâlnește cu conducerea Dacia pentru „discuții despre industrie, investiții și viitorul economiei”.
Tradus din limbaj diplomatic: companiile mari încep să își facă calculele și nu le mai ies pe România.
Dacia încă produce profit și exportă masiv, însă conducerea companiei vorbește deja despre inflație, costuri uriașe la energie și presiuni economice care afectează întreaga industrie auto.
Practic, România ajunge în situația absurdă în care are una dintre cele mai mari industrii auto din regiune, dar pierde competitivitate exact din cauza costurilor interne explodate.
Modelul Bigster a tras compania în sus, iar uzina de la Mioveni merge în continuare bine. Dar în loc să extindă producția și să aducă noi investiții, grupul Renault preferă acum „optimizarea costurilor”.
Adică exact expresia corporatistă care apare înaintea tăierilor, mutărilor și înghețării investițiilor.
În timp ce guvernul vorbește despre reforme și „stabilitate”, realitatea economică începe să arate diferit:
- investițiile mari sunt puse pe pauză;
- energia rămâne scumpă;
- consumul scade;
- industria devine tot mai prudentă.
Iar românii primesc din nou explicația clasică: „context internațional dificil”.
Între timp, elevii ies în stradă pentru burse, taxele cresc, firmele românești se plâng de costuri, iar marile companii își reevaluează deja planurile pentru România.
La final, întrebarea devine simplă: dacă nici Dacia nu mai vede România ca loc bun pentru extinderea producției, cine mai investește cu adevărat pe termen lung?
