La 4 aprilie 1944, în urma bombardamentelor americane asupra Bucureștiului numărul oficial al victimelor a fost de 2.942 de MORȚI şi 2.416 RĂNIȚI.
În București NU EXISTĂ niciun monument dedicat acestor victime, în schimb aviatorilor americani li s-au ridicat în ultimii ani două monumente. În timp ce ei, americanii, își amintesc de eroii lor, noi continuăm să ne târâm în genunchi prin colbul unui prezent cu iz de servilism, uitând trecutul și acceptând prea ușor statutul impus de către cei care își cunosc interesele mai bine decât noi.
Cu un an înainte de bombardarea Bucureștiului, aviația americană pierdea la Ploiești 310 aviatori. Operațiunea „Tidal Wave” este unul dintre cele importante momente istorice din trecutul Ploieştilor.
Al Doilea Război Mondial a început cu o întârziere de doi ani pentru ploieșteni, la 1 august 1943, când aviația americană întreprinde primul atac masiv asupra orașului. La acea vreme, Ploieștiul furniza o treime din petrolul necesar mașinii de război germane. Din acest motiv, orașul a devenit ţinta preferată a bombardamentelor aliaţilor anglo-americani, cu precădere în decursul anului 1944.
În ciuda faptului că Ploieştiul beneficia de o puternică apărare antiaeriană, americanii au mizat pe un atac surpriză, de la mică altitudine, cu bombardiere B-24 Liberator asupra facilităților petroliere ale orașului. Decolând de la baza aeriană din Benghazi, Libia, escadrilele de avioane urmau să parcurgă în formaţie compactă o distanţă dus-întors de peste 3000 de km. Avea să fie cel mai lung raid de bombardament de până atunci.
La scurt timp după decolare, formaţia este detectată de staţiile radar germane şi urmărită în drumul său spre Ploiești. La apariția ei pe teritoriul României, apărarea antiaeriană aflată sub comanda colonelului german Alfred Gerstenberg, îi înfruntă pe americani, la Ploieşti, Câmpina şi Bucureşti.
La finalul zilei, bilanţul este catastrofal pentru americani. Din 177 de bombardiere care au decolat în zorii zilei de la Benghazi, 53 de avioane au fost pierdute, doborâte deasupra României sau scufundate în Marea Mediterană. 310 aviatori americani şi-au pierdut viaţa și 108 au fost luaţi prizonieri. Majoritatea rafinăriilor ploieștene au rămas neatinse, iar cele lovite îşi vor reveni în numai câteva săptămâni. Raidul aerian nu și-a atins scopul deoarece nu s-a înregistrat o micşorare a capacităţii globale de producţie și rafinare a petrolului.
Această misiune a însemnat cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o bătălie aeriană, mai târziu americanii numind această zi „Duminica Neagră”. Printre aviatorii americani, Ploieştiul devine cunoscut drept „Cimitirul bombardierelor”. Operațiunea „Tidal Wave” a fost decorată de partea americană cu cinci Medalii de Onoare și mai multe Distincții pentru Servicii Deosebite decât debarcarea în Normandia. Americanii nu au uitat și pe data de 4 aprilie 1944 au bombardat mai multe zone civile din București.
Se spune în istorie: A nu uita, pentru a nu repeta! NOI DE CE UITĂM?!?
Ei, americanii, știu să își cinstească eroii. Noi, românii, ne-am tot uitat spre vest, după ei, uitând ziua de 4 aprilie 1944. Uitând să ne cinstim eroii noștri, să le aprindem o lumânare și să-i pomenim! Nici măcar monumente nu am fost în stare să le ridicăm, nici cruci la căpătâi să le punem!
Sau așa trebuie să arate România normală!?
prof. Andrei POPETE PĂTRAȘCU
Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”
(sursa foto: Alexandru Armă, Rănile unui oraș. București bombardat, 4 aprilie – 26 august 1944, Editura Vremea, 2016)
Textul original aici
